...te trezisei cu gust de mine si voiai sa ma iubesti. Eu, somnoros ca de obicei iti spuneam sa ma lasi sa mai dorm, dar totusi te auzeam si iti simteam fiecare miscare. Imi soptesti ceva dulce, ceva ce probabil imi doream sa aud...si dispari...erai in camasa mea si calcai cu pasi marunti pe gresia ce iti parea tare rece dupa ce te incalzisei langa mine...stiai ca imi place asa mult cafeaua cu lapte si iti doreai sa-mi pregatesti o cana, sa ma trezesti cu mireasma aceea placuta amestecata cu al tau amarige. Dar te-ai gandit mai bine si ai ales sa-mi scrii un bilet pe care sa-l lasi langa telefonul pe care niciodata nu-l gasesc dimineata sa-i opresc alarma. Te stiam fata care ma surprindea cu orice gest si imi placea la nebunie sa te privesc in camasa mea albastra, ciufulita si nemachiata...erai pura pentru mine si imi faceai diminetile frumoase.
Iti placea sa ma trezesti cu un sarut usor, eu deschideam ochii catre tine si imi zambeai subtil , raspunzandu-mi cu un dulce "buna dimineata" ..Te tinusem in brate o noapte intreaga si ma speria sentimentul pentru ca de mult nu mai simtisem intensitatea sentimentelor pe piele..era placut.
Si totusi, ne-am iubit un pic si radeam unul de altul, de privirea aceea matinala, de amuzanta bataie cu perne si deodata eram ca noi si ne pregateam sa ne incepem o noua zi impreuna. Ti-am citit biletul unde erau scrise cele mai mici lucruri pe care le adorai la mine si am ramas surprins descoperind in tine raspunsul intrebarilor mele. Frumoasa a fost dimineata aia, iubito...in schimb totul ramane o visare...
Tuesday, November 23, 2010
Wednesday, November 10, 2010
don't expect more
...daca citesti asta, inseamna ca eu mi-am facut curaj si am scris-o. Deci, bravo mie. Nu ma stii foarte bine, dar tu m-ai pornit, iar eu am tendinta de a ma plange despre cat de greu e scrisul pentru mine. Dar asta...asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodata sa-l astern pe hartie. Nu e nici o modalitate usoara de a spune asta, trebuie s-o spun direct. Am intalnit pe cineva. A fost un accident. Nu cautam asta, nu iesisem la agatat. A fost furtuna perfecta, ea a spus ceva, eu am raspuns, apoi tot ce stiu este ca voiam sa-mi petrec restul vietii in acea conversatie. Iar acum am sentimentul asta puternic ca ea ar putea fi aleasa. E complet nebuna, intr-un fel ce ma face sa zambesc, uneori nevrotic. E nevoie de multa intretinere... Ea esti tu. Astea sunt vestile bune. Cele proaste sunt ca nu stiu cum sa fiu cu tine in momentul asta. Si asta ma sperie ca dracu! ...pentru ca daca nu sunt cu tine acum, am senzatia ca ne vom pierde in lume. E o lume mare, plina se suisuri si coborasuri, iar oamenii stiu foarte bine sa inchida ochii si sa piarda momentul. Momentul care putea schimba totul. Nu stiu ce se petrece cu noi si nu stiu de ce ar trebui sa-ti pierzi increderea pentru unul ca mine. Dar la dracu! mirosi bine, iar parfumul tau mereu imi aminteste de casa... si faci si o cafea excelenta. Trebuie sa conteze si asta, nu? suna-ma.
al tau, dar nu prea fidel...
al tau, dar nu prea fidel...
Subscribe to:
Posts (Atom)