Nu va vrea poezii romantice sub clar de luna, nici toti trandafirii din lume in vaza ei sau cuvinte aruncate-n vant. Va dori doar fapte si gesturi ce vorbesc de la sine. Va vrea sa ma vada ca ma chinui putin sa o am, incercand sa ma priveasca cum ma agit, dar fara ca eu sa stiu asta in vreun moment. La inceput imi va fi foarte greu sa o inteleg si sa-i dau de cap, pentru ca va dori sa-mi arate mai intai partea ei rea, partea feminina care nu se lasa usor convinsa. O voi cuceri greu, pentru nu se topeste la orice compliment care i se aduce sau poate doar nu mai crede in ele.
Si nu voi auzi pe buzele ei cele mai frumoase “te iubesc”-uri sau cele mai dulci lucruri. Cu siguranta imi va zambi timida, iar apoi ma va lovi sau ma va certa. Ma va face fraier si prost, dar intr-un mod unic si atat de dragut incat voi stii cu adevarat ca ma iubeste. Sau cel putin voi vedea asta in ochii ei ce stralucesc veseli.
Va fi langa mine cand voi avea nevoie de cineva, imi va sufla peste rani si nu va turna sare peste ele ca sa ma usture, ci ma va ajuta sa trec peste obstacole. Asa e ea...complicata dar totusi simpla. Ma va iubi simplu si frumos si cald, cu o dragoste unica, inocenta si stiu de pe acum ca voi face pact cu diavolul, dar voi trai langa un inger.
Ma va strange in brate si voi simti ca nu mai ating pamantul, va fi impulsiva si va avea momentele ei urate in care ma va lovi cu pumnii si va tipa “pleaca” dar va simti “stai”. Iar de imi va spune sa plec, voi ramane si nu voi asculta nimic din ce spune cand e nervoasa, nu o voi lua in seama, doar o voi strange in brate si o voi linisti, pentru ca in sufletul ei nu va dori niciodata ca eu sa plec.
Imi va oferi aparenta unui puzzle greu de rezolvat, cu multe piese si multe imagini intortocheate, dar de voi ajunge sa o cunosc in intregime... cu siguranta ma voi indragosti de simplitatea ei.