M-am trezit inconjurat de clasicele sticle de vin, telecomenzi si linkuri de Youtube.."kiss me hard before you go...summertime sadness".. Totul se desfasoara de ore bune in acelasi perimetru, aceeasi canapea comoda, aceleasi suflete pe care le-a luat prizoniere dupa cine mai stie cate partide de amor ocazional.
Acum suntem doar noi si juma de mojito ramas de la ultima prezenta feminina plecata in mare graba, agasata de apelurile insistente ale iubitului ce incerca disperat sa dea de ea in timp ce altul dadea la ea.
Suntem doar noi, eu si prezentele virtuale salvate in memorie exact ca userii unui canal de socializare. Doar noi si telefonul care vibreaza alarmant de minute bune... 0754 plm..."Sunteti cu Focusul argintiu, puteti cobori pana jos?"... si-am inchis. Era exact momentul perfect sa-mi mut masina, exact cand nu m-am dat jos din pat sa mananc la preferatul meu restaurant comunist, cand nu m-am dat jos sa-mi iau tigari, sa deschid macar televizorul sau sa ma usurez, o femeie vrea sa imi mut masina? ....asta niciodata!
Si-am coborat, dupa apelul cu numarul un milion. Sub ochelarii de soare cu rame albe se ascundeau in prima faza niste ochi plini de draci si alte orori. Tot sub ochelarii ei de soare au disparut toate in clipa in care a facut primul pas in casa mea.
Principiul meu de a avea mai nou casa dezordonata, special pentru a nu mai ajunge cine stie ce prezenta feminina efemera, acum se dizolvase la fel de repede precum sanii ei mi-au invadat palmele, iar parfumul simturile.
Si a disparut la fel de repede cum a aparut, usa care s-a inchis a fost semnalul ca nu o mai vedea vreodata "think I'll miss you forever like the stars miss the sun in the morning sky, later's better than never" . Dar nu..."sunteti cu Focusul argintiu, puteti cobori pana jos?". Evident, am inlaturat problema dar am uitat de cauza si totul a luat-o iar de la inceput, si sanii ei mi-au invadat palmele din nou, iar usa s-a inchis definitiv de aceasta data.
Mi-am amintit de asta exact la cateva ore, acum cand seara invadeaza suflete neprihanite si casa mea ramane la fel de goala. Mi-am amintit in cateva secunde de toate cele care au ajuns aici. De ce tocmai eu, de ce tocmai ele, de ce tocmai acum, de ce toate? Pentru ca atata timp cat eu nu prea inteleg ce mai e cu mine, de ce ar intelege ele, iar neclaritatile sunt misterioase, iar misterul roade, iar eu ma opresc aici.