Uite, stiu ca nu am nici un drept sa iti vorbesc, nici sa iti zambesc, nici sa iti cer unele lucruri; dar sunt aici, si o fac, asa ca...te rog sa nu ma judeci si sa nu tipi la mine, sa nu crezi ca ma intelegi si sa nu-mi spui "stiu"; nu stii nimic. N-ai pierdut nimic si nu ti-a pasat, nu te-a durut, iar ceasul tau nu a stat in loc. Nu rade cand iti spun ca imi lipsesti, nu indrazni sa-mi spui ca nu e asa si nu te uita in gol cand iti spun ca te iubesc. Pentru ca o fac, si asta ma omoara suficient. Nu imi pune intrebari la care stii ca nu iti pot raspunde, doar ca sa ai ultimul cuvant, doar asculta-ma si zi-mi tu ca o sa fie bine, stii ca doar pe tine te cred. Am atatea ganduri pe care am impresia ca daca le exprim, ceva rau ar urma sa se intample, si contrar impresiei pe care ti-ai facut-o, citatul din descrierea blogului imi spune povestea mai bine decat reusesc chiar eu.
Nu cred ca mi-as dori sa intelegi, pentru ca asta ar insemna ca durerea mea sa te doara si pe tine. Tu nu ai nici o vina, aici doar eu am mainile murdare. Nu te mai recunosc astazi, daca ma uit la tine vad pe altcineva, si ma doare...dar a ramas amintirea. Frumoasa, curata. Imi pare rau doar ca nu mi-ai aratat si mie calea atunci cand am plecat, ca nu mi-ai spus si incotro sa merg...as fi plecat mai repede. Imi pare rau daca ti-am incurcat viata sau lucrurile in vreun fel, iar pe de alta parte, nu trebuie sa ma certi pentru ca am tinut totul in mine ca sa nu stric ceva. Nu trebuie sa ma acuzi pentru ca am tacut doi ani, si daca doi ani mi-a pasat, doi ani am tinut asta in mine... n-am vrut sa te incarc pe tine cu asta, n-am vrut sa te simti responsabila pentru nimic. Am preferat sa fiu nefericit o vesnicie, singur, daca asta a insemnat sa fiu fericit cateva ore langa tine. Am ascuns, am indurat, am inghitit. Nu trebuie sa-mi multumesti, asa fac oamenii cand simt pe bune. Sa nu te superi pe mine daca-ti mai scriu cateodata scrisori pe care nici macar nu le trimit, o fac pentru ca ma ajuta. Nu stiu cum, dar ma ajuta, ma linisteste, ma-ntregeste. Poate pentru ca de tine nu m-am despartit niciodata, poate pentru ca in afara de tine nu am scris altcuiva, vreodata. Mi-ai schimbat viata. Ce am putut sau nu, abia acum imi dau seama. Sunt multe lucruri pe care le-am descoperit langa alte femei, cu toate ca as fi vrut sa fie langa tine, si da, mi-e ciuda. Mi-e ciuda pentru ca ele n-au fost nimic, langa ele sufletul meu era pe jumatate gol, si nici macar nu m-au facut sa am vreun vis. Am avut o mie langa tine... o familie, un camin fericit, poate prea devreme, si totusi langa tine. Dar au ramas vise. M-am pripit. M-am grabit sa ma gandesc ca tu esti altcumva, ca poti iubi un baiat cu o bicicleta chiar daca altcineva iti punea lumea la picioare. Stiam asta de mult timp, stii? Imi tradasei de mult asteptarile, nu mai erai...demult... ce vroiam eu, dar inima mea nu a putut sa te lase. Nu puteam nici cu tine, nici fara tine, insa vine un moment cand nu te mai balansezi, si totul se rupe, si cade, si cazi si tu, intelegi? M-am dus in gol ca si cum nu as fi stiut ca o sa ma strivesc. Nu mai are importanta nici in cate bucati m-am destramat, nici cat de departe m-am dus. Nimic nu e etern. Nici binele, nici raul.
Nu cred ca mi-as dori sa intelegi, pentru ca asta ar insemna ca durerea mea sa te doara si pe tine. Tu nu ai nici o vina, aici doar eu am mainile murdare. Nu te mai recunosc astazi, daca ma uit la tine vad pe altcineva, si ma doare...dar a ramas amintirea. Frumoasa, curata. Imi pare rau doar ca nu mi-ai aratat si mie calea atunci cand am plecat, ca nu mi-ai spus si incotro sa merg...as fi plecat mai repede. Imi pare rau daca ti-am incurcat viata sau lucrurile in vreun fel, iar pe de alta parte, nu trebuie sa ma certi pentru ca am tinut totul in mine ca sa nu stric ceva. Nu trebuie sa ma acuzi pentru ca am tacut doi ani, si daca doi ani mi-a pasat, doi ani am tinut asta in mine... n-am vrut sa te incarc pe tine cu asta, n-am vrut sa te simti responsabila pentru nimic. Am preferat sa fiu nefericit o vesnicie, singur, daca asta a insemnat sa fiu fericit cateva ore langa tine. Am ascuns, am indurat, am inghitit. Nu trebuie sa-mi multumesti, asa fac oamenii cand simt pe bune. Sa nu te superi pe mine daca-ti mai scriu cateodata scrisori pe care nici macar nu le trimit, o fac pentru ca ma ajuta. Nu stiu cum, dar ma ajuta, ma linisteste, ma-ntregeste. Poate pentru ca de tine nu m-am despartit niciodata, poate pentru ca in afara de tine nu am scris altcuiva, vreodata. Mi-ai schimbat viata. Ce am putut sau nu, abia acum imi dau seama. Sunt multe lucruri pe care le-am descoperit langa alte femei, cu toate ca as fi vrut sa fie langa tine, si da, mi-e ciuda. Mi-e ciuda pentru ca ele n-au fost nimic, langa ele sufletul meu era pe jumatate gol, si nici macar nu m-au facut sa am vreun vis. Am avut o mie langa tine... o familie, un camin fericit, poate prea devreme, si totusi langa tine. Dar au ramas vise. M-am pripit. M-am grabit sa ma gandesc ca tu esti altcumva, ca poti iubi un baiat cu o bicicleta chiar daca altcineva iti punea lumea la picioare. Stiam asta de mult timp, stii? Imi tradasei de mult asteptarile, nu mai erai...demult... ce vroiam eu, dar inima mea nu a putut sa te lase. Nu puteam nici cu tine, nici fara tine, insa vine un moment cand nu te mai balansezi, si totul se rupe, si cade, si cazi si tu, intelegi? M-am dus in gol ca si cum nu as fi stiut ca o sa ma strivesc. Nu mai are importanta nici in cate bucati m-am destramat, nici cat de departe m-am dus. Nimic nu e etern. Nici binele, nici raul.
Ti-am mai spus? Mi-ai schimbat viata. Daca nu erai tu, nu mai eram unde sunt acum. E un drum bun, si iti multumesc pentru asta. Nu mi-ai aratat calea, dar am gasit-o singur, tot datorita tie. Iti multumesc, pentru ca totul a fost din neputinta, pentru ca tu ai fost aceea care a facut diferenta pentru mine si nu mi-ai facut nici un rau voit. Imi doream sa ne-ntalnim la un pahar de vin si sa iti spun candva, sa stii si tu ce s-a-ntamplat in trei ani de zile si ce-ai facut din mine, si cat a fost de rau...dar acum mi se pare prea murdar, c-a fost asa si pe dincolo; de parca ar mai avea vreo importanta...
Daca ne-ntalnim, o sa iti spun doar ,,a fost bine". Fiindca uneori mai uit, ca a fost si ATAT de bine...
..voiam sa stii.
