Wednesday, June 15, 2016

my beautiful escape

Noi doi ne-am impletit gandurile intr-o noapte tarzie de august, pe autostrada spre mare; tu si cu mine, doi calatori. Ti-am schitat harti pe umerii dezgoliti, ca si cand ne-am fi aflat la marginea lumii, ultimii ramasi, refugiati in exil.

Sub pleoapele intredeschise, lumi intregi se perindau, degetele tale-mi conturau valurile marii pe piele; printre vertebre, simteam trecand valuri inspumate, iar pe sub talpi mi se plimbau cochilii si scoici vuind a briza marii. Mi-ai aprins veri indelungate pe buze, veri petrecute cu adieri de vant, miros de alge si valuri sparte de stavilopozi; nori albi si vapoare in larg. Si-n ochii tai luminau stele, constelatii ale caror nume le rosteam cand eram copil.

Doi fugari care s-au intalnit in goana lor incerta, amandoi fara trecut, fara viitor, topind minutele dupa voia noastra, lasandu-ne urmele talpilor in nisipul umed.

...stii? cand sunt cu tine, simt ca nu mai vreau sa evadez. Iar eu, sunt o persoana care-si doreste mereu sa fie altundeva.



...voiam sa stii.