Stii? ti-as spune pe nume, dar mi-e teama. Mi te-as imagina dezbracata, dar imi place atat de mult cum iti sta in fusta si in pantofii aia verzi .. Ti-as scrie uneori, poate mai putin formal, asa cum m-ai rugat, dar nu-mi pot lasa cuvintele sa se expedieze prin mesaje gratuite. Sunt prea scumpe, prea pretioase si nu le mai spun asa, in orice imprejurare. M-as fi asezat astazi langa tine, la masa, dar am preferat sa ies, sa dau un telefon si sa las pe altul in locul acela. Te-as fi privit in ochi, daca stiam sa privesc frumos. Fara ganduri intortocheate, fara dorinte ascunse. Asa ca am spus un banal ''da, am mancat deja. Multumesc de intrebare'' si mi-am vazut de treburi. Ti-as spune ca am avut o zi grea, ca oamenii m-au calcat pe bataturi inca de la primele ore ale diminetii. Ti-as spune ca nu e buna cafeaua din biroul tau, iar Glade-ul ala miroase a detergent ieftin, te-as ajuta sa organizezi petrecerea aceea, daca n-ar fi la tine acasa.
Dar nu vreau sa cunosc nimic din ce ai, nimic din ce-ti place. Nu vreau sa vad unde mananci, unde-ti bei cafeaua, unde e locul a carui usa o deschizi seara de seara. Locul unde nu mai esti "Head of" , ci doar o simpla femeie cu vise prea mari pentru cosmarul asta in care ne scaldam sperantele. Stii? ti-as spune pe nume si te-as privi in ochi, dar tin la moralul tau, la regretele si dezamagirile tale.
S-a asezat praful peste toate iubirile mele si eu nu mai am taria sa deschid iar si iar aceeasi cutie cu vechituri, sa repet acelasi tipar la infinit.
