I long to see you all the time but I can't read your mind...

E una din serile acelea in care in mintea mea toate se invart, totul e confuz si nu mai stiu unde e locul meu, simt ca n-am aer. As vrea sa deschid gura si sa respir adanc, sa inspir toata agitatia orasului, toate gandurile ratacite ale celor ca mine, sa-mi tin respiratia apoi sa deschid ochii si brusc sa stiu d c fac lucrurile pe care le fac. Lumina portocalie difuza razbate prin perdeaua d intuneric, undeva departe se aud beaturile unui mix ce se suprapune perfect trairilor mele confuze. Ea sta langa mine cu o Corona in fata, zambeste cald si ma intreaba cu o seninatate obscena si parca anticipand cele ce urmeaza”spune-mi…ce prostii ai facut?” . orele curg ca picaturile de condens de pe paharul meu, multe intrebari se nasc din privirea mea si putine isi gasesc raspuns. Stau intins  si privesc fumul de tigara cum s imprastie in 3 zari, ducand mai departe povestea mea in timp ce ea ma asculta. Imi explica zambitoare ideea zilelor noastre “cu cat primesti mai putin, cu atat esti atras mai mult” incerc sa ma mint, sa resping, sa-i demontez ideile , sa-i contrazic trairile dar undeva stiu ca are dreptate. Am iubit-o, apoi am urat-o din tot sufletul pentru a ajunge intr-un final prieteni buni povestind la o bere inecata in fum de tigara relatiile esuate si iubirile pasionale, zambetele nemuritoare si lacrimile amare. …ce-ai facut cu femeile din viata ta? …am fugit de ele, de tot ce simt ele si de tot ce-as putea simti eu. Nu mai stiu daca m-a sarutat sau m-a pupat, nu mai stiu nici daca i-am raspuns la sarut sau inca eram surprins ca si-a adus aminte de ziua mea, nu stiu nici de unde stia de ziua mea. Nu-mi dau seama daca m-a sarutat din dorinta sau m-a pupat din curiozitate, sunt confuz si caut raspunsuri pe care vreau sa le aflu, dar refuz sa le accept.