Summer moved on

Gutui...Astazi am vazut intr-o curte un gutui, mare, batran, plin de gutui. Se asorteaza cu tricoul meu galben pe care scrie "summer" si pe care sunt desenati palmieri, cel cumparat de la mare, de ziua ei. Azi am vazut si frunze; cadeau frunze pe alee si erau galbene, iar una...furata de o adiere de vant era atat de aproape sa ma atinga.
Unde-i verdele? Unde-i tot verdele..cine ne-a furat verdele? Nu credeam ca toamna mai vine, nu credeam ca verde n-o sa mai fie si nu credeam ca voi vedea atata galben.
Era galben si acolo, in parc, unde tu cantai la chitara, unde eu visam cu ochii deschisi si imi aminteam de verde, unde inganam impreuna versuri de mult uitate..."moments will pass in the morning light, I found out".
Toamna nu e depresiva, nu? Desi frigul asta imi face tot trupul sa tremure, iar ploaia imi da ace de durere in incheieturi. Nu pot sa-mi imaginez toamna...nu-mi mai amintesc toamna trecuta. Da, nu mi-o mai amintesc pentru ca era si ea toamna trecuta si cand eram cu ea eram verde. Noi doi ne-am cunoscut de galben si ne-am iubit pana-n verde. Acum, ea, fata cu suvite blonde, vise interzise si glume matinale arde frunze la poarta liceului...
Acum ea nu-mi mai zambeste dulce, nici macar nu mai incearca sa ma minta; doar ma priveste ca si cum n-as fi eu, apoi coboara privirea in pamant.
Incep sa cred ca toamna e depresiva. Defapt, toamna e depresiva cand nu ai cu cine s-o inveselesti. Cand nu ai cu cine sa sa te bati cu frunze galbene, cand n-ai cu cine sa vezi un film si sa bei o ciocolata calda in zilele ploioase, cand n-ai pe cine sa alinti...
O sa fie o toamna lunga, cu aceleasi zile scurte...Mi-e dor de toamna pe care inca n-am petrecut-o, mi-e dor de visele imbacsite cu praf de stele, mi-e dor de toamna din ultimul film pe care l-am vazut impreuna. "seasons can't last and there's one thing left to ask". Si ma pot salva doar acei ochi verzi ca de smarald, in a caror raza vizuala eu nu mai incap, dar care imi capteaza atentia prin tacerea lor si ascund tristete si secrete. Acei ochi m-au iubit candva. Cu acei ochi am trecut din toamna in iarna, cu acei ochi am vazut o lume fara defecte. Acum ochii vad numai defecte. Acum ochii ei sunt departe, prea departe si totusi atat de aproape incat am impresia ca-i vad in autobuzul in care nu pot sa urc.
Incep sa uit tot ceea ce nu vreau sa uit si sa-mi amintesc tot ceea ce vreau sa uit. Dar eu nu sunt asa, pur si simplu asa e viata mea. Toamna e peste tot, dar e toamna fara mine, fara tine, fara noi.
E toamna in parc, e toamna in frunze si e toamna pe toate strazile murdare si urate ale povestii noastre. E toamna pe banca de pe alee si bate vantul rece in camera mult prea goala, acum, ca ai plecat. Vantul nu se va opri niciodata, frunzele nu vor ramane verzi in copaci, iar ploaia intotdeauna va exista si atunci..departe de mine, cu sufletul pustiu, e mereu ceata si dor pe frunzele moarte.
                                                                               ...summer moved on