not how it happened, but how I remember

Era o seara torida de vara, seara in care as fi dat orice pentru o baie in mare sau o limonada cu gheata, intr-o vara in care timpul nu era o problema, iar banii nu erau decat un detaliu minor al vremurilor ce le traiam, vremuri in care tot ce visam era sa-mi fac poftele si sa ajung cat mai des pe malul marii. un sms discret "bike mai pe seara?". am fost surprins sa primesc o invitatie la o plimbare cu bicicleta, cu atat mai mult cu cat venea din partea ei. ne-am intalnit la victoriei, ma astepta pe o banca imbracata intr-o bluza albastra descheiata la 3 nasturi, o pereche de pantaloni scurti si o pereche de tenisi ce asortau perfect cu bluza, imi spune soptit facandu-mi cu ochiul "se asorteaza cu bicicleta". era genul de tipa pe care n-as fi crezut-o nici o clipa in stare de lucruri simple, prezenta ei nefiind in nici un caz simpla. avea un aer libertin, imi aduc aminte parfumul ei puternic si suvitele blonde in adierea vantului. drumurile ne-au purtat printr-un parc al Bucurestiului, discutand despre multe lucruri marunte dar pe care uitasem sa le mai fac. imi spune ca e solstitiul de vara si ca avem parte de cea mai lunga zi din an. ne retragem pentru o pauza de pedalat intr-o terasa ascunsa de tei, ferita de trafic, imi aduc aminte melodia ce se auzea discret in departare Saint Germain - Sure Thing. nu stiu cum se face, insa melodia asta imi aduce mereu aminte de facultate, de zilele in care leneveam toata ziua. parfumul ei se combina discret cu mirosul teilor, o priveam subtil printre razele soarelui ce apunea, imi placea cum isi dadea la o parte suvitele de par de pe fata, intotdeauna mi s-a parut un gest erotic, oarecum intim insa n-am gasit explicatia...inca .Gandind in sinea mea ca a reusit sa-mi schimbe o clipa din sirul clipelor comune, zambind ii spun ca a trecut ceva timp de cand un lucru simplu m-a facut sa ma simt atat de bine. imi raspunde "oamenii au tendinta e a complica lucrurile, iar lucrurile simple sunt cele mai placute". am plecat sa ne mai plimbam putin, ascultand-o cum imi povestea despre escapadele sale in tari straine. brusc incepu sa ploua,
lucru oarecum nefiresc tinand cont de faptul ca era soare, ploua cu soare, iar noi ne plimbam prin ploaie, o ploaie calda de vara, radeam si savuram fiecare clipa ce trecea. eram amandoi uzi pana la piele, insa nu parea sa dea prea mare importanta, tenisii ii erau de mult uzi, incerca sa evite baltile si radea de fiecare data cand stropeam cu bicicleta trecatorii ce se refugiau din calea ploii.
A fost un episod din anii in care traiam fara absolut nici o grija, sunt anii care ma hranesc acum, sunt anii in care nimeni nu mintea pe nimeni...si asta pentru ca nu era nevoie de prea multe vorbe.

sweet nothings are deceiving

De multe ori te invarti prin casa si vezi chestii care iti amintesc de x si de y. Cel mai bine le observi cand faci o curatenie generala dupa niste ani de zile. Aseara am gasit o bluza ce nu pot spune ca imi apartine desi este a mea. Mi-am luat-o de la un magazin obscur din Brasov acum cativa ani, in perioada in care nu ratam sa plec fara vreun "suvenir" de pe unde ajungeam.
Bluza aceea nu am purtat-o niciodata si am catalogat-o "de casa". Nici in casa nu am purtat-o pana sa vina ea. A ramas la mine intr-o noapte si avea nevoie de o bluza. I-a placut pentru ca avea si culoarea ei preferata...poate.
Dupa plecarea ei bluza a mirosit zile intregi a Amarige... saptamani intregi chiar si dupa ce am spalat-o. A mai venit la mine de cateva ori si mereu imi lasa amintire acel parfum. Era incitant s-o vad in hainele mele largi ce ii faceau placere.
Intr-una din pauzele noastre relationale am ajuns pe acasa cu o tipa...sincer nu mai stiu cine era si unde am cunoscut-o ideea ce nu mi-a dat liniste luni de zile a fost data nu de faptul ca avusem o perfecta partida de sex cu alta femeie ci...ca dupa toate astea am rugat-o sa isi aleaga un tricou pentru a substitui tinuta office.
Dimineata socul meu a fost major. Aveam langa mine o femeie blonda ce dormea intr-o pozitie identica cu femeia pe care o aveam atatea nopti in brate si paradoxal si-a ales aceeasi bluza.
Au trecut minute bune pana cand s-a trezit si ea. Era o zi de duminica insorita, iar tacerea mea era cu atat mai grea cu cat ea se incapatana sa comunice cu mine. Imi doream sa plece, sa raman singur sa ma gandesc la ce ma doare mai tare...ca mi-am petrecut seara cu alta femeie sau ca aceasta a purtat aceeasi bluza?
In scurt timp am ramas singur si cu greu m-am abtinut sa nu o sun pe posesoarea de drept a acestei bluze. Zile intregi m-am gandit sa ii spun ce s-a intamplat precum un pacatos asteapta spovedania pentru a duce iar o viata linistita si un somn fara de pacate.
Nu am reusit nici pana in ziua de astazi sa-i spun, sunt sigur ca ar durea-o mai mult ca a purtat altcineva bluza ei preferata decat ca mi-am petrecut seara cu alta femeie intr-unul din momentele noastre de despartire.
Tot acum ma intreb de ce noi, muritorii, punem accent pe chestiile minore ale unui gest? De ce la 3 ani dupa aceasta intamplare inca mai am un regret si poate va ramane ani de zile in mintea mea. E o tampenie aparent, o chestie nefondata, o aberatie care cu siguranta poate afecta atat mintea ei cat si a mea.