...daca citesti asta, inseamna ca eu mi-am facut curaj si am scris-o. Deci, bravo mie. Nu ma stii foarte bine, dar tu m-ai pornit, iar eu am tendinta de a ma plange despre cat de greu e scrisul pentru mine. Dar asta...asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodata sa-l astern pe hartie. Nu e nici o modalitate usoara de a spune asta, trebuie s-o spun direct. Am intalnit pe cineva. A fost un accident. Nu cautam asta, nu iesisem la agatat. A fost furtuna perfecta, ea a spus ceva, eu am raspuns, apoi tot ce stiu este ca voiam sa-mi petrec restul vietii in acea conversatie. Iar acum am sentimentul asta puternic ca ea ar putea fi aleasa. E complet nebuna, intr-un fel ce ma face sa zambesc, uneori nevrotic. E nevoie de multa intretinere... Ea esti tu. Astea sunt vestile bune. Cele proaste sunt ca nu stiu cum sa fiu cu tine in momentul asta. Si asta ma sperie ca dracu! ...pentru ca daca nu sunt cu tine acum, am senzatia ca ne vom pierde in lume. E o lume mare, plina se suisuri si coborasuri, iar oamenii stiu foarte bine sa inchida ochii si sa piarda momentul. Momentul care putea schimba totul. Nu stiu ce se petrece cu noi si nu stiu de ce ar trebui sa-ti pierzi increderea pentru unul ca mine. Dar la dracu! mirosi bine, iar parfumul tau mereu imi aminteste de casa... si faci si o cafea excelenta. Trebuie sa conteze si asta, nu? suna-ma.
al tau, dar nu prea fidel...
al tau, dar nu prea fidel...
