Am baut o cafea, a fumat o tigara, am mai baut un suc si am plecat
sa ne plimbam. Orasul se pregatea de Craciun, chiar si ea isi pregatea
venirea acasa. Toate bune pana in clipa in care ne-am asezat pe o banca
si am luat-o in brate vazandu-i tremuratul.
"Vezi tu, O.... esti prea daunator pentru mine. Parfumul asta care il
simt acum, mana asta a ta care ma tine strans in brate, obrazul asta al
tau lipit de al meu, felul asta al tau de a complica lucrurile ma
enerveaza la culme...culmea ca imi plac si nimeni nu le are".
Asta a
fost tot ce a putut sa imi zica pana in clipa in care m-a sarutat. In
acele secunde am simtit greutatea vorbelor ei.