Marea, prietena mea draga . Nu ai cum sa nu simti liniste si pace cand te plimbi alene si valurile lenese iti gadila picioarele. Incearca sa te inveseleasca.
"Haide, spune-i ce te apasa, spune-i ca simti ca inima iti este intepata de o mie de ace si ca nu mai vezi nici un motiv pentru care ai putea sa incepi o noua zi. Spune-i ca ti-a frant inima si ca indiferenta doare. Spune-i ca nu ai cu cine sa vorbesti, pentru ca ei nu inteleg cat de departe a ajuns chestia asta. Spune-i cum te simti cand o vezi. Spune-i ca ai nevoie de ajutor, dar nu stii cui sa i-l ceri. Inspira adanc si avanta-te in mare, imbratiseaz-o. Ea iti va fi aproape. Inainteaza, vorbeste cu ea. Iti va alina sufletul fara ca macar sa iti dai seama.."
Constiinta ma indeamna sa fiu una cu marea. Cateva minute. Apoi voi ramane cu ea pentru o eternitate, ii voi putea spune visele si planurile mele; chiar si cele pe care am ales sa nu le mai pun in aplicare.
