Friday, December 3, 2010

when the waves crash beneath us

...simt si imi doresc vara, am nevoie de caldura mai mult decat de aer, de zilele care ma inconjoara cu sunete si forfota, planuri, agitatie si sentimente sterse ca urmele talpilor mele in nisipul ud . mi-au placut mereu apusurile, mai mult decat rasariturile, e ciudat cum totusi daca se termina o zi sunt mai putin obosit decat in momentul in care incepe una noua si privesc rasaritul. este superb sa privesti de pe malul marii, de langa apa, cum plaja se goleste. un lucru regret si nu este vreo partida de amor in locuri extreme sau...cine stie ce nebunie...ci...banala imbratisare pe malul marii la apus. pescarusii apar pe seara, undeva dupa ora 7, stau la cativa metri de tine si ciugulesc din pungile uitate pe plaja. in zare ...sezlonguri goale si o femeie acoperita cu prosopul de plaja, are parul ud si trage insetata dintr-o tigara privind valurile. muzica ce se aude in departare nu mai e de mult alerta, este un acompaniament decent al sfarsitului de zi, al vapoarelor din larg si al gandurilor uitate. acum suntem prea ocupati sa remarcam apusul, ele vor in frame si kristal si nu pe nisip cu picioarele in mare, in cabrio si nu in papuci. feeling-ul s-a transformat acum in raspuns la diferiti stimuli fie ei vizuali, financiari, de imagine sau cine mai stie ce lucru ce duce mersul naturii la rangul de istorie. ...sa dansam, sa uitam de regrete, sa uitam ca postam banalitati si nu povesti de iubire murite de mult.