used to dream of someone to love

Astazi mi-a venit in minte ultima imagine a unei femei ce a schimbat totul in lumea mea.
Duminica mi se pare ziua oficiala a despartirilor, nu cred ca este o zi mai dureroasa decat duminica in care cei ce parasesc orasul se despart, fie si temporar, de iubirile lor. Daca duminica este o zi fatidica despartirilor, gara este un loc sacru pentru cei ce isi ofera o ultima imbratisare pana la urmatorul sarut.
Era o duminica cetoasa, dupa inca o noapte nebuna si intreaga zi nu am facut nimic decat sa evitam discutia legata de ce se intamplase noaptea trecuta. O conduceam catre Gara de Nord. Aveam 1 an de cand nu mai eram impreuna si totusi acest week-end nu a diferit cu nimic fata de weekend-urile in care ne iubeam oficial. La ultima noastra cearta s-a mutat in orasul ei natal si a inceput o viata noua, o iubire noua. Nimic nu m-a durut mai mult decat aceasta duminica petrecuta dupa un an de despartire.
Peronul era gol, tipic pentru o seara de duminica. Am stat imbratisati cateva minute, exact cat sa ii simt lacrima pe obrazul meu. Am condus-o in compartiment si ne-am privit apoi prin geam. 7 minute mai erau pana in clipa in care s-a auzit fluierul ce o ducea cat mai departe de mine, aproape de el.
7 minute in care ii simteam fiecare privire cum se refugiaza pe corpul meu, minute in care nu se lega nici o fraza intre noi, minute in care ne zambeam amar, ascuzandu-ne durerea.
Si a plecat, iar cu fiecare metru pe care il parcurgea vagonul simteam cum ia cu ea tot. A luat cu ea toate clipele in care ma gandeam la ea, toate imbratisarile, toate saruturile, toate shot-urile de tequilla si toate atingerile mele.
Nu a putut decat sa ma intrebe printr-un sms daca e normal sa se simta asa. Nu am putut nici macar sa ii raspund, pentru ca din clipa aceea eram gol pentru ca imi luase totul. Din clipa aceea am baut mai mult alcool, am pierdut mult mai multe nopti, am facut mult mai mult sex dar nu am incetat sa o iubesc. O iubesc si asa gol cum sunt, o iubesc printre zecile de femei ce-mi trec prin gand, o ador printre sutele de femei ce le cunosc, o divinizez printre miile de femei cu care intru in contact zi de zi. O iubesc tocmai pentru ca si ea ma iubeste stiind ca o iubesc mai mult decat barbatul de langa ea.

everything I feel is stuck inside

Miroase a vanilie si a scortisoara, prin vis parca aud alarma telefonului. "faded picture in a frame and a whisper of your name...the velvet of your skin, the air I'm breathin' in..." cu greu nimeresc tasta "snooze". deschid ochii cersind inca 10 minute de leneveala dulce. aerul rece al diminetii imi trezeste simturile mai repede decat as vrea, dintr-un geam al blocului vecin soarele se reflecta direct in camera mea. ma intind si casc, alarma suna din nou. "so silently, you're the air I'm breathin' in", ma dau cu greu jos din pat, calc peste revista ce zace aruncata pe jos, imi minte am Nostalgia - Quiet dawn desi am nevoie mai degraba de un "quiet morning".. un dush, ochelarii de soare, un tricou sifonat ce fortat se potriveste cu tenisii albastri cumparati la reduceri dintr-un mall din Constanta acum 1 an, cheile masinii in buzunar, un cd scris pe fuga si am taiat-o spre mare. Las in urma stopuri, agitatie, tipe ce se machiaza strident in pauza dintre 2 stopuri, claxoane disperate, oameni ingandurati, excel-uri si telefoane, las in urma metroul si al sau obsesiv "permiteti inchiderea usilor", las in urma gandurile si cotidianul anost ce ma seaca de cuvinte, de emotii si sentimente, de umanitate si tot ce e frumos in fiinta umana. un illy cappuccino e tot ce am nevoie in dimineata asta, sunt pe A2 si ma indrept spre mare, singura ce ma primeste mereu neconditionat, in fata careia nu trebuie sa ma justific, singura carei ii place muzica ce o ascult si gandurile ce le exprim. 

Ador zilele cu 38 de grade, sa simt caldura cum iese din asfalt, soare, apa si un strop de nebunie. M-am nascut vara, chiar la inceputul verii iar cand am implinit 1 an, intram in a2a vara; probabil asta e motivul pt care ador caldura, dar nu sunt sigur. Imi place si e tot ce conteaza! as vrea sa stau mai la sud...sa fie cald cel putin 1/2 d an, sa stau cocotzat pe o boxa, sa beau orice lichid rece si sa-mi treaca timpul ca picaturile de condens de pe pahar.

not how it happened, but how I remember

Era o seara torida de vara, seara in care as fi dat orice pentru o baie in mare sau o limonada cu gheata, intr-o vara in care timpul nu era o problema, iar banii nu erau decat un detaliu minor al vremurilor ce le traiam, vremuri in care tot ce visam era sa-mi fac poftele si sa ajung cat mai des pe malul marii. un sms discret "bike mai pe seara?". am fost surprins sa primesc o invitatie la o plimbare cu bicicleta, cu atat mai mult cu cat venea din partea ei. ne-am intalnit la victoriei, ma astepta pe o banca imbracata intr-o bluza albastra descheiata la 3 nasturi, o pereche de pantaloni scurti si o pereche de tenisi ce asortau perfect cu bluza, imi spune soptit facandu-mi cu ochiul "se asorteaza cu bicicleta". era genul de tipa pe care n-as fi crezut-o nici o clipa in stare de lucruri simple, prezenta ei nefiind in nici un caz simpla. avea un aer libertin, imi aduc aminte parfumul ei puternic si suvitele blonde in adierea vantului. drumurile ne-au purtat printr-un parc al Bucurestiului, discutand despre multe lucruri marunte dar pe care uitasem sa le mai fac. imi spune ca e solstitiul de vara si ca avem parte de cea mai lunga zi din an. ne retragem pentru o pauza de pedalat intr-o terasa ascunsa de tei, ferita de trafic, imi aduc aminte melodia ce se auzea discret in departare Saint Germain - Sure Thing. nu stiu cum se face, insa melodia asta imi aduce mereu aminte de facultate, de zilele in care leneveam toata ziua. parfumul ei se combina discret cu mirosul teilor, o priveam subtil printre razele soarelui ce apunea, imi placea cum isi dadea la o parte suvitele de par de pe fata, intotdeauna mi s-a parut un gest erotic, oarecum intim insa n-am gasit explicatia...inca .Gandind in sinea mea ca a reusit sa-mi schimbe o clipa din sirul clipelor comune, zambind ii spun ca a trecut ceva timp de cand un lucru simplu m-a facut sa ma simt atat de bine. imi raspunde "oamenii au tendinta e a complica lucrurile, iar lucrurile simple sunt cele mai placute". am plecat sa ne mai plimbam putin, ascultand-o cum imi povestea despre escapadele sale in tari straine. brusc incepu sa ploua,
lucru oarecum nefiresc tinand cont de faptul ca era soare, ploua cu soare, iar noi ne plimbam prin ploaie, o ploaie calda de vara, radeam si savuram fiecare clipa ce trecea. eram amandoi uzi pana la piele, insa nu parea sa dea prea mare importanta, tenisii ii erau de mult uzi, incerca sa evite baltile si radea de fiecare data cand stropeam cu bicicleta trecatorii ce se refugiau din calea ploii.
A fost un episod din anii in care traiam fara absolut nici o grija, sunt anii care ma hranesc acum, sunt anii in care nimeni nu mintea pe nimeni...si asta pentru ca nu era nevoie de prea multe vorbe.

sweet nothings are deceiving

De multe ori te invarti prin casa si vezi chestii care iti amintesc de x si de y. Cel mai bine le observi cand faci o curatenie generala dupa niste ani de zile. Aseara am gasit o bluza ce nu pot spune ca imi apartine desi este a mea. Mi-am luat-o de la un magazin obscur din Brasov acum cativa ani, in perioada in care nu ratam sa plec fara vreun "suvenir" de pe unde ajungeam.
Bluza aceea nu am purtat-o niciodata si am catalogat-o "de casa". Nici in casa nu am purtat-o pana sa vina ea. A ramas la mine intr-o noapte si avea nevoie de o bluza. I-a placut pentru ca avea si culoarea ei preferata...poate.
Dupa plecarea ei bluza a mirosit zile intregi a Amarige... saptamani intregi chiar si dupa ce am spalat-o. A mai venit la mine de cateva ori si mereu imi lasa amintire acel parfum. Era incitant s-o vad in hainele mele largi ce ii faceau placere.
Intr-una din pauzele noastre relationale am ajuns pe acasa cu o tipa...sincer nu mai stiu cine era si unde am cunoscut-o ideea ce nu mi-a dat liniste luni de zile a fost data nu de faptul ca avusem o perfecta partida de sex cu alta femeie ci...ca dupa toate astea am rugat-o sa isi aleaga un tricou pentru a substitui tinuta office.
Dimineata socul meu a fost major. Aveam langa mine o femeie blonda ce dormea intr-o pozitie identica cu femeia pe care o aveam atatea nopti in brate si paradoxal si-a ales aceeasi bluza.
Au trecut minute bune pana cand s-a trezit si ea. Era o zi de duminica insorita, iar tacerea mea era cu atat mai grea cu cat ea se incapatana sa comunice cu mine. Imi doream sa plece, sa raman singur sa ma gandesc la ce ma doare mai tare...ca mi-am petrecut seara cu alta femeie sau ca aceasta a purtat aceeasi bluza?
In scurt timp am ramas singur si cu greu m-am abtinut sa nu o sun pe posesoarea de drept a acestei bluze. Zile intregi m-am gandit sa ii spun ce s-a intamplat precum un pacatos asteapta spovedania pentru a duce iar o viata linistita si un somn fara de pacate.
Nu am reusit nici pana in ziua de astazi sa-i spun, sunt sigur ca ar durea-o mai mult ca a purtat altcineva bluza ei preferata decat ca mi-am petrecut seara cu alta femeie intr-unul din momentele noastre de despartire.
Tot acum ma intreb de ce noi, muritorii, punem accent pe chestiile minore ale unui gest? De ce la 3 ani dupa aceasta intamplare inca mai am un regret si poate va ramane ani de zile in mintea mea. E o tampenie aparent, o chestie nefondata, o aberatie care cu siguranta poate afecta atat mintea ei cat si a mea.