Relatiile sunt singurul razboi in care dusmanii dorm in acelasi pat. Scriind, mi-am dat seama de un singur sfat ce mi l-as da oricand : pleaca cand simti si-arunca grenada. Lasa in urma dezastru si inimi ranite, pentru ca oricum in trecut nu te mai intorci. Sigur va veni altul in urma ta si-o sa cladeasca imperii pe ruinele tale. Nu-ti face griji pentru ea. Cand va gusta buzele potrivite, va renaste din propria cenuşa, iar acolo unde tu ai lasat dezastru, cineva o sa sadeasca flori si noi speranţe.
Pana la un punct, toti suntem in regula. Ceea ce se intampla dupa punct, e partea interesanta a povestii. "The end"-urile, nu-s decat inceputuri, iar despre acele inceputuri nu sunt capabili sa vorbească foarte multi. Decat in momentul in care se vindeca. Insa pana se duce dependenta de sentimente, e sevraj lung.
Voi vorbi mereu cu mult patos despre trecut. Nu observi? oamenii nu au cuvinte despre prezent. Nu stiu sa formuleze idei corecte despre clipa de fata. Au nevoie de luni, de ani, de decenii sa poata aranja fin pe foi albe, toate urmele lasate de cei ce le-au trecut pragul sufletelor.
Trecutul, e ca o sticla veche de vin. Rosu, sec, rareori dulce. Scoti tirbusonul din sertarul cu brosuri despre pizza la domiciliu si-l bagi in dopul acela de pluta, cand vrei sa te simti dus...de val.
Si torni incet, nu-ti umpli paharul. Nu vrei sa bei, vrei sa degusti. Aroma de placeri efemere din struguri culesi dintr-o vie..amintire. Te-ametesti inca de la prima inghititura. E rece. Si vinul si trecutul. Si-ai vrea macar o data, sa ai sansa sa mai fii acolo. Ceea ce azi e amintire, sa fie defapt prezent. Sa te afli in mijlocul intamplarilor si sa imbratisezi tot ceea ce ai alungat odata. Sa saruti tot ceea ce ti-a fost teama, sa spui cu voce tare toate cuvintele ce le-ai lasat sa moara-n tine, pe motiv ca cei puternici n-au voie sa simta.
Ai vrea, nu? Sa nu o mai lasi sa adoarma, doar ca sa poti sa o privesti. Sa nu o mai certi cand..dupa ce te-a convins sa dormi langa ea, nu si-a respectat promisiunea si a vrut sa te tina in brate. Acum ai lasa-o sa o faca, atunci ai sarit pe telefon, ai chemat un taxi si-ai plecat. Ti-ar placea ca vinul asta sa il beti impreuna, imbratisati, in spatele unor geamuri mari, ce va stiu povestile.
Prezentul e greu de constientizat. Abia dupa ce se linistesc apele, dupa ce se limpezesc gandurile, dupa ce s-a spus tot ce era de spus si s-a trantit pentru ultima data usa si telefonul in nas, doar atunci poti sa-ti iei foile si sa scrii.
Dar nu oricum, ci cu un pahar cu vin; pentru ca doar asa prinde viata o poveste.
