I was always your clown. why try to change me now?

Ma simt nefericit si nu mi-e usor sa spun asta. Pe tine nu te invinovatesc pt nimic, fiindca mi-ai facut existenta mai placuta atunci cand ai fost aici. Cand ai plecat, a inceput haosul; dar nu dau vina pe tine...Vezi tu, noi, oamenii, suntem responsabili pentru propriile noastre suferinte. Sunt suparat si ma incrunt cand ma gandesc, dar tu nu esti acum sa-mi spui cuvinte frumoase pe care nu ai fost nicicand capabila sa le spui... Si totusi iata-ma aici, dupa toate greselile noastre din care poate invatam ceva in ultimul ceas. Atat ne-am inselat de mult, unul in privinta celuilalt si nici dupa atata timp nu stiu cine esti. Regret putine lucruri, dar totusi o fac; ma agat de fiecare amintire si ma caiesc pentru toate momentele mele de ezitare in care as fi putut sa fiu altfel. Poate ca "mai bine" nu exista in acel moment, dar sigur "altfel" ar fi schimbat ceva. Sau poate ca nu... stii ca nu cred in destin, dar poate ca toti oamenii astia au dreptate, poate ca unele lucruri nu sunt menite sa fie, si-atata tot.

Sunt nefericit si imi pare rau pentru tot. "Esti un invingator" - nu mai sunt. Nici macar curaj nu mai am, acum, cand constientizez ca am in continuare acelasi nimic, parca ma lupt cu ceva inexistent si totul merge in directia opusa. Viata mea devine un peron de gara-n care toti isi insusesc dreptul de a veni si-a pleca, fara vreo scrisoare de ramas bun, fara vreun ultimatum, vreo cearta, vreo avertizare. Sincer, nu-mi prea inteleg neputinta asta; am ajuns sa imi fac rau singur cu tot felul de ganduri. Nu mai vreau sa-mi plang de mila, nici azi, nici maine, niciodata. Ma-ncrancenez si sufar de parca eu as avea toate problemele de pe pamant. Nu cred ca am nevoie ca cineva sa ma asculte, nu cred ca am nevoie de un umar sau de doua brate care sa ma stranga tare in semn ca va fi bine. Poate doar pe tine as vrea sa te mai vad calcandu-mi pragul. Paradoxal. Pe de-o parte nu mi-as dori nici in ruptul capului sa vezi cat am ajuns sa ma consum, iar pe de alta parte, esti singura care as vrea sa fie aici.

Ma enerveaza cand ma contrazic si nu vorbesc coerent, dar asa sunt sentimentele mele - incoerente, instabile, nesigure. Sunt un dezastru; de-aici tot razboiul.