when the waves crash beneath us

...simt si imi doresc vara, am nevoie de caldura mai mult decat de aer, de zilele care ma inconjoara cu sunete si forfota, planuri, agitatie si sentimente sterse ca urmele talpilor mele in nisipul ud . mi-au placut mereu apusurile, mai mult decat rasariturile, e ciudat cum totusi daca se termina o zi sunt mai putin obosit decat in momentul in care incepe una noua si privesc rasaritul. este superb sa privesti de pe malul marii, de langa apa, cum plaja se goleste. un lucru regret si nu este vreo partida de amor in locuri extreme sau...cine stie ce nebunie...ci...banala imbratisare pe malul marii la apus. pescarusii apar pe seara, undeva dupa ora 7, stau la cativa metri de tine si ciugulesc din pungile uitate pe plaja. in zare ...sezlonguri goale si o femeie acoperita cu prosopul de plaja, are parul ud si trage insetata dintr-o tigara privind valurile. muzica ce se aude in departare nu mai e de mult alerta, este un acompaniament decent al sfarsitului de zi, al vapoarelor din larg si al gandurilor uitate. acum suntem prea ocupati sa remarcam apusul, ele vor in frame si kristal si nu pe nisip cu picioarele in mare, in cabrio si nu in papuci. feeling-ul s-a transformat acum in raspuns la diferiti stimuli fie ei vizuali, financiari, de imagine sau cine mai stie ce lucru ce duce mersul naturii la rangul de istorie. ...sa dansam, sa uitam de regrete, sa uitam ca postam banalitati si nu povesti de iubire murite de mult.

you ought to know by now

A pornit de la un "esti?" si s-a ajuns la o hartie mototolita pusa la pastrare intr-un sertar care tine deja prea multe amintiri. A inceput cu un sarut stangaci in fata unui cinematograf si s-a terminat cu un sarut in ploaie si cuvinte inecate in mare. Tot ce a ramas este o melodie, un chris isaak mereu tanar cu al sau "wicked game", un zambet sincer cand mai vorbim rar la telefon, o intrebare care imi rasuna din cand in cand in suflet. "what a wicked thing to do to make me dream of you?". Nu mai conteaza trecutul, suferinta si parerile de rau. Restul e necunoscut si asa as vrea sa ramana deocamdata. Acum mi-e bine. Oare te stiu si pe tine bine? ...asa imi place sa cred; ca desi ma tii undeva aproape de tine, o parte a ta s-a detasat si a mers mai departe. Spre alte nisipuri, spre alte mari, spre alte amintiri cu aceleasi nisipuri si mari. Eu mi-am pastrat amintirile si le-am imbinat intr-o poza perfecta cu cele noi  si desenez panze de paianjen, singurele care imi ies. Adun scoici, ma tai la picior in ele, sarut si strang in brate, exprim ganduri inexprimabile, traiesc sentimente noi. Si tu esti o particica din mine. Poate cea mai importanta de pana acum, fara de care eu - cel de acum, nu as mai fi.
                                                             ...voiam sa stii.

sweet insomnia

...te trezisei cu gust de mine si voiai sa ma iubesti. Eu, somnoros ca de obicei iti spuneam sa ma lasi sa mai dorm, dar totusi te auzeam si iti simteam fiecare miscare. Imi soptesti ceva dulce, ceva ce probabil imi doream sa aud...si dispari...erai in camasa mea si calcai cu pasi marunti pe gresia ce iti parea tare rece dupa ce te incalzisei langa mine...stiai ca imi place asa mult cafeaua cu lapte si iti doreai sa-mi pregatesti o cana, sa ma trezesti cu mireasma aceea placuta amestecata cu al tau amarige. Dar te-ai gandit mai bine si ai ales sa-mi scrii un bilet pe care sa-l lasi langa telefonul pe care niciodata nu-l gasesc dimineata sa-i opresc alarma. Te stiam fata care ma surprindea cu orice gest si imi placea la nebunie sa te privesc in camasa mea albastra, ciufulita si nemachiata...erai pura pentru mine si imi faceai diminetile frumoase.
Iti placea sa ma trezesti cu un sarut usor, eu deschideam ochii catre tine si imi zambeai subtil , raspunzandu-mi cu un dulce "buna dimineata" ..Te tinusem in brate o noapte intreaga si ma speria sentimentul pentru ca de mult nu mai simtisem intensitatea sentimentelor pe piele..era placut.
Si totusi, ne-am iubit un pic si radeam unul de altul, de privirea aceea matinala, de amuzanta bataie cu perne si deodata eram ca noi si ne pregateam sa ne incepem o noua zi impreuna. Ti-am citit biletul unde erau scrise cele mai mici lucruri pe care  le adorai la mine si am ramas surprins descoperind in tine raspunsul intrebarilor mele. Frumoasa a fost dimineata aia, iubito...in schimb totul ramane o visare...

don't expect more

...daca citesti asta, inseamna ca eu mi-am facut curaj si am scris-o. Deci, bravo mie. Nu ma stii foarte bine, dar tu m-ai pornit, iar eu am tendinta de a ma plange despre cat de greu e scrisul pentru mine. Dar asta...asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodata sa-l astern pe hartie. Nu e nici o modalitate usoara de a spune asta, trebuie s-o spun direct. Am intalnit pe cineva. A fost un accident. Nu cautam asta, nu iesisem la agatat. A fost furtuna perfecta, ea a spus ceva, eu am raspuns, apoi tot ce stiu este ca voiam sa-mi petrec restul vietii in acea conversatie. Iar acum am sentimentul asta puternic ca ea ar putea fi aleasa. E complet nebuna, intr-un fel ce ma face sa zambesc, uneori nevrotic. E nevoie de multa intretinere... Ea esti tu. Astea sunt vestile bune. Cele proaste sunt ca nu stiu cum sa fiu cu tine in momentul asta. Si asta ma sperie ca dracu! ...pentru ca daca nu sunt cu tine acum, am senzatia ca ne vom pierde in lume. E o lume mare, plina se suisuri si coborasuri, iar oamenii stiu foarte bine sa inchida ochii si sa piarda momentul. Momentul care putea schimba totul. Nu stiu ce se petrece cu noi si nu stiu de ce ar trebui sa-ti pierzi increderea pentru unul ca mine. Dar la dracu! mirosi bine, iar parfumul tau mereu imi aminteste de casa... si faci si o cafea excelenta. Trebuie sa conteze si asta, nu? suna-ma.
                                                                       al tau, dar nu prea fidel...

As if nothing's happened, nothing at all

M-a sunat azi sa ma intrebe ce mai fac, oarecum parca anticipand raspunsul ce avea sa vina. "nimic, astept vara, caldura si marea" ...trec secunde bune de liniste, dar stiam ca zambeste "de ce te-am sunat oare? de fraiera, sa-mi fac rau singura...visez la acelasi lucru" . Ne intalnisem intr-o zi torida de vara, undeva pe Lipscani, voia sa ma duca intr-o terasa ascunsa, atat de ascunsa incat nici ea n-a mai stiut unde e. Era atat de cald incat hainele noastre erau ude deja in asteptarea ploii la care amandoi speram. Ne-am amuzat pe seama intamplarii si ne-am oprit intr-o terasa unde green apple-ul cu gheata era pe post de religie, iar tipa care servea bauturile parea foarte credincioasa . Statea in fata mea , o priveam invartind cuburile de gheata in pahar cu paiul dar in sinea mea nu aveam stare, mintea imi fugea in alte parti si am intrebat-o daca are chef de o baie in mare. "da! ...adica...acum?" In 40 de minute intram pe A2 si ne luam la revedere de la apusul minunat ce se lasa asupra orasului. Este fascinant cum unele melodii mi se intiparesc in minte asemenea unor videoclipuri, impreuna cu imaginile ce se deruleaza pe acea melodie..."I know it's like a trip for me too far, moving forward, faster, into my imagination, let it run away with me". 

Privea zambind pe geam , parul ii flutura in bataia vantului, iar in aer plutea acel Ange ou demon ce imi provoca o ameteala atat de placuta care ma amagea. Imi placeau sandalele ei albastre si supradoza ei de nebunie, faptul ca ma lasa pe mine sa aleg muzica si mai ales imi placea ca nu fredona...ci doar traia...traia alaturi de mine acelasi deja vu. In noaptea aceea pana si bacardi breezer a avut alt gust, marea a fost mai calda decat m-as fi asteptat, iar luna nu putea sa lumineze marea mai bine de atat. Am stat intinsi pe nisip privind stelele si avioanele care treceau deasupra noastra, am ascultat valurile, ne-am spus vrute si nevrute, iar timpul parca a curs altfel. Ma uitam la ea cum povesteste, stiind evident care este motivul pentru care ea a ajuns aici...departe de toti. Imi spunea ca "femeile nu vor sa fie intelese, ele vor sa fie iubite". Eu i-am spus ca femeile vor sa fie fericite.

the silence we are sharing is a story that should never be told

O simpla zi de miercuri, intunecata si ploioasa, cozi infernale in trafic si picaturi de ploaie scurse pe geamuri aburite. Lume plictisita, poate prea plictisita pentru a se mai manifesta nervos, agenti de circulatie plictisiti de banalul cotidian. 

Stau la stop si ascult pasiv un cd scris cu prea multa lejeritate o seara inainte. “why don’t you want me like the other boys do? They stare at me while I stare at you” zambesc visand la zile toride de vara.

Un claxon imi intrerupe momentul de nostalgie estivala, trag aer si pornesc. Un 207 negru in care zaresc o silueta feminina imi taie calea, dupa cateva semafoare suntem paralel, asezati in asteptare. Presat de curiozitate, prin geamurile pline de picaturi remarc prezenta feminina ce conduce.

Era la fel ca acum 1 an cand ne-am vazut ultima data. Agitata, vorbea la telefon mult, trecea semafoare pe galben si mereu calatoria cu ea era o aventura. Cand parasea insa acel spatiu devenea alta persoana. M-a recunoscut si ea…ne-am salutat si in cateva minute am ajuns direct intr-o cafenea pe Floreasca. La 9 dimineata eram primii clienti ce savurau cafeaua cu vanilie admirand ploaia de afara. Ultima data cand ne-am vazut ploua la fel de tare, dar era vara. Motzaiam tinandu-ne in brate in acel pat mare din garsoniera ei inchiriata, adulmecand mirosul de praf incins, racorit de ploaie. Stateam ore intregi fara sa ne spunem nimic, doar zambind si privindu-ne amagitor. Imi spunea ca ii place cum o ating. Clipa aceea mi-a revenit acum in minte, mi-a spus ca se gandea frecvent la acele momente.

Intr-o seara venind acasa m-am abatut la pe ea, era prinsa cu treaba si am asteptat-o 1 ora in fata blocului cu bomboanele ei preferate. A aparut, o vedeam trista; cand m-a vazut, surprinderea i-a marcat chipul, nu s-a bucurat dar nici nu a fost indiferenta. Ma simteam nefiresc si ne-am despartit stabilind ca ne intalnim pe seara in locul nostru retras de forfota orasului. Am invitat-o la masa si mi-a zis via sms “mortii nu se hranesc”. Mintea ei era oricum in alta parte, precum si inima. De atunci nu am mai auzit nimic de ea, a disparut instant din mintea mea. Nici macar numele pe care il auzeam frecvent nu il mai asociam cu imaginea ei. A murit pentru mine, iar azi la cafea imi spunea ca pentru ea nu a fost la fel.

Ce conteaza acum regretele ei? Ce conteaza ca in tot acest timp s-a gandit mult la acele clipe, la ideea ca m-a ranit si ca ma voia, dar teama o tinea departe de a face ceva? I-am multumit ca nu m-a cautat si pentru clipele de atunci. Pentru faptul ca mi-a generat sentimente si nopti nedormite. Ca si celelalte din viata mea, a fost un element ce a produs ce sunt eu acum.

Ne-am despartit schimband carti de vizita. Cand mi-am verificat mail-ul , ma invita la pranz. I-am raspuns prea sincer “mortii nu se hranesc”.

I long to see you all the time but I can't read your mind...

E una din serile acelea in care in mintea mea toate se invart, totul e confuz si nu mai stiu unde e locul meu, simt ca n-am aer. As vrea sa deschid gura si sa respir adanc, sa inspir toata agitatia orasului, toate gandurile ratacite ale celor ca mine, sa-mi tin respiratia apoi sa deschid ochii si brusc sa stiu d c fac lucrurile pe care le fac. Lumina portocalie difuza razbate prin perdeaua d intuneric, undeva departe se aud beaturile unui mix ce se suprapune perfect trairilor mele confuze. Ea sta langa mine cu o Corona in fata, zambeste cald si ma intreaba cu o seninatate obscena si parca anticipand cele ce urmeaza”spune-mi…ce prostii ai facut?” . orele curg ca picaturile de condens de pe paharul meu, multe intrebari se nasc din privirea mea si putine isi gasesc raspuns. Stau intins  si privesc fumul de tigara cum s imprastie in 3 zari, ducand mai departe povestea mea in timp ce ea ma asculta. Imi explica zambitoare ideea zilelor noastre “cu cat primesti mai putin, cu atat esti atras mai mult” incerc sa ma mint, sa resping, sa-i demontez ideile , sa-i contrazic trairile dar undeva stiu ca are dreptate. Am iubit-o, apoi am urat-o din tot sufletul pentru a ajunge intr-un final prieteni buni povestind la o bere inecata in fum de tigara relatiile esuate si iubirile pasionale, zambetele nemuritoare si lacrimile amare. …ce-ai facut cu femeile din viata ta? …am fugit de ele, de tot ce simt ele si de tot ce-as putea simti eu. Nu mai stiu daca m-a sarutat sau m-a pupat, nu mai stiu nici daca i-am raspuns la sarut sau inca eram surprins ca si-a adus aminte de ziua mea, nu stiu nici de unde stia de ziua mea. Nu-mi dau seama daca m-a sarutat din dorinta sau m-a pupat din curiozitate, sunt confuz si caut raspunsuri pe care vreau sa le aflu, dar refuz sa le accept.