M-a sunat azi sa ma intrebe ce mai fac, oarecum parca anticipand raspunsul ce avea sa vina. "nimic, astept vara, caldura si marea" ...trec secunde bune de liniste, dar stiam ca zambeste "de ce te-am sunat oare? de fraiera, sa-mi fac rau singura...visez la acelasi lucru" . Ne intalnisem intr-o zi torida de vara, undeva pe Lipscani, voia sa ma duca intr-o terasa ascunsa, atat de ascunsa incat nici ea n-a mai stiut unde e. Era atat de cald incat hainele noastre erau ude deja in asteptarea ploii la care amandoi speram. Ne-am amuzat pe seama intamplarii si ne-am oprit intr-o terasa unde green apple-ul cu gheata era pe post de religie, iar tipa care servea bauturile parea foarte credincioasa . Statea in fata mea , o priveam invartind cuburile de gheata in pahar cu paiul dar in sinea mea nu aveam stare, mintea imi fugea in alte parti si am intrebat-o daca are chef de o baie in mare. "da! ...adica...acum?" In 40 de minute intram pe A2 si ne luam la revedere de la apusul minunat ce se lasa asupra orasului. Este fascinant cum unele melodii mi se intiparesc in minte asemenea unor videoclipuri, impreuna cu imaginile ce se deruleaza pe acea melodie..."I know it's like a trip for me too far, moving forward, faster, into my imagination, let it run away with me".
Monday, October 25, 2010
As if nothing's happened, nothing at all
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment