As if nothing's happened, nothing at all

M-a sunat azi sa ma intrebe ce mai fac, oarecum parca anticipand raspunsul ce avea sa vina. "nimic, astept vara, caldura si marea" ...trec secunde bune de liniste, dar stiam ca zambeste "de ce te-am sunat oare? de fraiera, sa-mi fac rau singura...visez la acelasi lucru" . Ne intalnisem intr-o zi torida de vara, undeva pe Lipscani, voia sa ma duca intr-o terasa ascunsa, atat de ascunsa incat nici ea n-a mai stiut unde e. Era atat de cald incat hainele noastre erau ude deja in asteptarea ploii la care amandoi speram. Ne-am amuzat pe seama intamplarii si ne-am oprit intr-o terasa unde green apple-ul cu gheata era pe post de religie, iar tipa care servea bauturile parea foarte credincioasa . Statea in fata mea , o priveam invartind cuburile de gheata in pahar cu paiul dar in sinea mea nu aveam stare, mintea imi fugea in alte parti si am intrebat-o daca are chef de o baie in mare. "da! ...adica...acum?" In 40 de minute intram pe A2 si ne luam la revedere de la apusul minunat ce se lasa asupra orasului. Este fascinant cum unele melodii mi se intiparesc in minte asemenea unor videoclipuri, impreuna cu imaginile ce se deruleaza pe acea melodie..."I know it's like a trip for me too far, moving forward, faster, into my imagination, let it run away with me". 

Privea zambind pe geam , parul ii flutura in bataia vantului, iar in aer plutea acel Ange ou demon ce imi provoca o ameteala atat de placuta care ma amagea. Imi placeau sandalele ei albastre si supradoza ei de nebunie, faptul ca ma lasa pe mine sa aleg muzica si mai ales imi placea ca nu fredona...ci doar traia...traia alaturi de mine acelasi deja vu. In noaptea aceea pana si bacardi breezer a avut alt gust, marea a fost mai calda decat m-as fi asteptat, iar luna nu putea sa lumineze marea mai bine de atat. Am stat intinsi pe nisip privind stelele si avioanele care treceau deasupra noastra, am ascultat valurile, ne-am spus vrute si nevrute, iar timpul parca a curs altfel. Ma uitam la ea cum povesteste, stiind evident care este motivul pentru care ea a ajuns aici...departe de toti. Imi spunea ca "femeile nu vor sa fie intelese, ele vor sa fie iubite". Eu i-am spus ca femeile vor sa fie fericite.

the silence we are sharing is a story that should never be told

O simpla zi de miercuri, intunecata si ploioasa, cozi infernale in trafic si picaturi de ploaie scurse pe geamuri aburite. Lume plictisita, poate prea plictisita pentru a se mai manifesta nervos, agenti de circulatie plictisiti de banalul cotidian. 

Stau la stop si ascult pasiv un cd scris cu prea multa lejeritate o seara inainte. “why don’t you want me like the other boys do? They stare at me while I stare at you” zambesc visand la zile toride de vara.

Un claxon imi intrerupe momentul de nostalgie estivala, trag aer si pornesc. Un 207 negru in care zaresc o silueta feminina imi taie calea, dupa cateva semafoare suntem paralel, asezati in asteptare. Presat de curiozitate, prin geamurile pline de picaturi remarc prezenta feminina ce conduce.

Era la fel ca acum 1 an cand ne-am vazut ultima data. Agitata, vorbea la telefon mult, trecea semafoare pe galben si mereu calatoria cu ea era o aventura. Cand parasea insa acel spatiu devenea alta persoana. M-a recunoscut si ea…ne-am salutat si in cateva minute am ajuns direct intr-o cafenea pe Floreasca. La 9 dimineata eram primii clienti ce savurau cafeaua cu vanilie admirand ploaia de afara. Ultima data cand ne-am vazut ploua la fel de tare, dar era vara. Motzaiam tinandu-ne in brate in acel pat mare din garsoniera ei inchiriata, adulmecand mirosul de praf incins, racorit de ploaie. Stateam ore intregi fara sa ne spunem nimic, doar zambind si privindu-ne amagitor. Imi spunea ca ii place cum o ating. Clipa aceea mi-a revenit acum in minte, mi-a spus ca se gandea frecvent la acele momente.

Intr-o seara venind acasa m-am abatut la pe ea, era prinsa cu treaba si am asteptat-o 1 ora in fata blocului cu bomboanele ei preferate. A aparut, o vedeam trista; cand m-a vazut, surprinderea i-a marcat chipul, nu s-a bucurat dar nici nu a fost indiferenta. Ma simteam nefiresc si ne-am despartit stabilind ca ne intalnim pe seara in locul nostru retras de forfota orasului. Am invitat-o la masa si mi-a zis via sms “mortii nu se hranesc”. Mintea ei era oricum in alta parte, precum si inima. De atunci nu am mai auzit nimic de ea, a disparut instant din mintea mea. Nici macar numele pe care il auzeam frecvent nu il mai asociam cu imaginea ei. A murit pentru mine, iar azi la cafea imi spunea ca pentru ea nu a fost la fel.

Ce conteaza acum regretele ei? Ce conteaza ca in tot acest timp s-a gandit mult la acele clipe, la ideea ca m-a ranit si ca ma voia, dar teama o tinea departe de a face ceva? I-am multumit ca nu m-a cautat si pentru clipele de atunci. Pentru faptul ca mi-a generat sentimente si nopti nedormite. Ca si celelalte din viata mea, a fost un element ce a produs ce sunt eu acum.

Ne-am despartit schimband carti de vizita. Cand mi-am verificat mail-ul , ma invita la pranz. I-am raspuns prea sincer “mortii nu se hranesc”.

I long to see you all the time but I can't read your mind...

E una din serile acelea in care in mintea mea toate se invart, totul e confuz si nu mai stiu unde e locul meu, simt ca n-am aer. As vrea sa deschid gura si sa respir adanc, sa inspir toata agitatia orasului, toate gandurile ratacite ale celor ca mine, sa-mi tin respiratia apoi sa deschid ochii si brusc sa stiu d c fac lucrurile pe care le fac. Lumina portocalie difuza razbate prin perdeaua d intuneric, undeva departe se aud beaturile unui mix ce se suprapune perfect trairilor mele confuze. Ea sta langa mine cu o Corona in fata, zambeste cald si ma intreaba cu o seninatate obscena si parca anticipand cele ce urmeaza”spune-mi…ce prostii ai facut?” . orele curg ca picaturile de condens de pe paharul meu, multe intrebari se nasc din privirea mea si putine isi gasesc raspuns. Stau intins  si privesc fumul de tigara cum s imprastie in 3 zari, ducand mai departe povestea mea in timp ce ea ma asculta. Imi explica zambitoare ideea zilelor noastre “cu cat primesti mai putin, cu atat esti atras mai mult” incerc sa ma mint, sa resping, sa-i demontez ideile , sa-i contrazic trairile dar undeva stiu ca are dreptate. Am iubit-o, apoi am urat-o din tot sufletul pentru a ajunge intr-un final prieteni buni povestind la o bere inecata in fum de tigara relatiile esuate si iubirile pasionale, zambetele nemuritoare si lacrimile amare. …ce-ai facut cu femeile din viata ta? …am fugit de ele, de tot ce simt ele si de tot ce-as putea simti eu. Nu mai stiu daca m-a sarutat sau m-a pupat, nu mai stiu nici daca i-am raspuns la sarut sau inca eram surprins ca si-a adus aminte de ziua mea, nu stiu nici de unde stia de ziua mea. Nu-mi dau seama daca m-a sarutat din dorinta sau m-a pupat din curiozitate, sunt confuz si caut raspunsuri pe care vreau sa le aflu, dar refuz sa le accept.