Am o marturistire pe care trebuie sa o fac. Nu te-am placut prea mult la inceput. Erai doar o prezenta oarecare. Miroseai bine insa, de fiecare data, dar nu pareai sa fii prea interesata de mine, lucru pe care desigur, l-am gasit vag insultator. Erai doar tu cu tine impotriva lumii. Ciudat cum unele lucruri nu se schimba niciodata.
Asa ca mi-am vazut de activitatile mele, purtandu-ma prosteste, fara a intelege insa cat de mult o persoana te schimba. Si nu-mi prea amintesc exact momentul in care totul s-a schimbat. Stiu doar ca s-a intamplat.
Un minut am fost impenetrabil. Nimic nu ma putea atinge. In urmatorul, inima imi batea afara din piept si nu mai aveam aer sa respir. Sa te iubesc a fost cel mai profunda, intensa si dureroasa experienta a vietii mele. In fapt, a fost mai mult decat am putut suporta.
Am facut un pact secret sa te protejez de lume. Niciodata nu am realizat ca tocmai eu urma sa te ranesc cel mai mult. Cand privesc in viitor, ceva in mine se rupe, in special pentru ca nu imi imaginez sa vorbesti despre mine fara o urma de mandrie. ...cum ai putea?
Jumatatea ta este un copil in trup de barbat, ii pasa de tot si nimic in acelasi timp. Nobil in gandire, slab in actiuni. Ceva trebuie sa se schimbe.
No comments:
Post a Comment