In tot acest timp destinul stergea cu noi pe jos, ne facea sa ne vedem intamplator in cele mai ascunse locuri...noi doi, fara jumatati. Astazi, ne-am revazut pentru cateva minute. Mi-a amintit ce i-am spus in prima noapte petrecuta impreuna: eu o sa am o viata normala, o casa, o masina o nevasta frumoasa si doi copii, toate astea dupa 30 de ani.
"Dragule, in curand faci cei 30 de ani, ce ai facut cu femeile din viata ta?"
...am fugit de ele, de tot ce simt ele, de tot ce as putea simti eu.
Nu-mi dau seama daca m-a sarutat sau doar ne-am luat la revedere, nu mai stiu daca am schitat vreun gest sau eram in continuare surprins de concluzia mea. Oare bricheta ei albastra am pastrat-o eu sau mi-a dat-o ea?
Nu mai stiu nici macar daca acum 10 ani, in noptile in care leneveam pe nisipul rece, ma asteptam sa ii raspund asa...dupa 10 ani.
No comments:
Post a Comment