this post has no title

Am lasat oamenii sa plece atunci cand au vrut s-o faca, am plecat din viata lor cand am simtit ca nu mai au nevoie de mine. M-am descurcat singur cand am simtit ca nu ma pot baza pe nimeni si am pierdut destule, n-are importanta, voi mai pierde probabil. Am trecut prin toate starile de suferinta, de negare, de respingere, iar undeva la capatul lor, am iertat.
Azi nu sunt fericit. Nici nu rad, nici nu plang, nici nu ma zbat. Sunt bine, sunt bine in majoritatea timpului. Am continuat mult timp dupa ce-am zis ca nu mai pot. Azi ma agat de toate nefericirile mele si nici nu pot sa ma desprind. Nu ma plang si nici nu-mi vars amarul. Dar vezi tu... ma simt nefericit.