honest feelings

Ii placea si ei piesa asta. Si ii placea sa mi-o cante soptit in ureche. Nu cred ca intelegea sau avea vreo intentie, mie mi se parea mereu ca ma anunta ca o pierd....frumos...melodios.
Imi canta povestea si azi. Stiu ca am mai fost primavara ei, stiu si ca nu mai sunt.
Stiu ca poate zambi fara mine, dar parca nu la fel. M-ar lua inapoi, m-ar tine putin, mi-ar mai canta o data cum o pierd, m-ar rani ingrozitor si m-ar iubi teribil, TERIBIL, dar degeaba.
Ii placea si ei sa numaram stelele impreuna...nu credeam ca o sa mai ramana vreuna pe cer dupa ce o sa plece. Ma uitam la ele seara de seara, cu ea sau fara ea si o vedeam acolo, cum ma astepta, intr-un fel sau altul. Da mah, stiu.. stelele au ramas, nu se mai vede nici dracu` in ele, n-au niciun sens si nu binevoieste sa cada niciuna, ca sa o doresc inapoi.
Asa a ramas si o fericire ocazionala in mine, a ramas soarele, bronzu`, buzele crapate, au ramas rasetele si convorbirile tarzii. Au mai ramas cateva vise; de altele nu vreau sa imi amintesc. Au ramas copacii de care ne tranteam, si tenesii in care ne fugaream, ochelarii de soare pe care mi-i fura pentru ca mereu ii uita pe ai ei acasa. Au ramas banci imbacsite de dragostea noastra, cu strangeri de mana si niste ochi verzi care sclipesc, undeva, cumva. Au ramas verile, dar nu stiu cat o sa mai ramana, acum trec una dupa alta si ea nu este niciunde, a ramas marea - by the way, sa stii ca urla dupa noi, si eu inca pot sa o aud :) . A ramas inima mea, undeva la mine, rece, impietrita. A ramas inima mea, undeva la ea, asa cum o stie doar ea. A ramas un "te iubesc" si un taximetrist care ne zambea, au ramas cateva raze din cate emanam, a ramas mult praf, nu pateaza, dar...e asa mult, e peste tot, nu l-a luat cu ea. A ramas si o zapada groaznica si zilele alea tare reci, in care imi spunea cum "ne descurcam noi", si ne descurcam - ca doar zambea si ma tinea de mana, usor timid. Au ramas playlist-urile, steaua de mare agatata la oglinda, a ramas o emotie sincera oricand aud un "...recunoaste ca si noi am fost". Au ramas zilele care treceau prea repede, si ploile de seara. Au ramas si diminetile astea racoroase, dar insorite, care ne trezeau, le injuram putin, si ne bagam inapoi sub patura.
Stii ce n-a ramas? Ea, in asternuturile mele. Ea nu mai este primul lucru care il vad dimineata...si Doamne, cat timp a trecut de cand era.