O cafea amara intr-o cana albastra si bucataria ei galben-pai, intr-o sambata dimineata. A fost prima data cand am vazut-o in tricou. Cand fusta si bluza perfect calcate au fost inlocuite de ceva mai lejer. Cand parul ii statea dezordonat, iar umarul ii era dezgolit, suficient cat sa-mi trezeasca instincte bine tinute-n frau. Imaginea asta m-a urmarit pana astazi, cand i-am trimis un mesaj; am rugat-o sa-mi vanda mie tricoul acela.
-Pentru ce iti trebuie?
-Sa il am.
-Va trebui sa mi-l dai tu jos.
-De acord. Cu conditia sa fiu legat la ochi si sa nu vad ce fac.
-Chiar daca nu o sa vezi, o sa simti.
-Cat costa?
-Ti-l fac cadou.
-Locul si ora?
-Maine. Ora 19. Dupa sedinta; parchez in spatele tribunalului. Ne vedem acolo.
-Perfect.
In ce ma bag? Sa-l ia dracu' de tricou ...
Incet sau tare. Cu tipete sau nu. Lent sau pe fuga. Pe masa, pe scaun, in pat sau in baie. Cu verigheta pe deget sau cu ea in buzunar. Fara saruturi, fara cuvinte. Cu tigara de dupa, cu telefonul care suna, cu el care o asteapta acasa. Fara mesaje. O data pe saptamana.
Un lucru este clar : niciodata nu am simtit sexul mai intens ca atunci cand il faceam cu femeia gresita. Si niciodata nu mi s-a parut o femeie perfecta, decat daca era deja luata.
Celelalte sunt singure din motive pe care nu imi doresc sa le aflu.
No comments:
Post a Comment