Do I somehow know you?

Azi mi-am adus aminte de ceva, dupa tare mult timp. Mi-am adus aminte de ea intr-un fel ciudat. Stie ca n-am uitat-o, nu despre asta e vorba...  Mi-a aparut in minte azi dimineata, nu stiu de ce, asa cum era atunci, demult. Era rece si sigura pe ea, o companie placuta, pe acelasi film cu mine, care nu dadea doi bani pe viata asta sau pe un viitor oarecare. Aceeasi atitudine o avea si fata de barbati in general, desi undeva in inima ei, spera ca o sa gaseasca intr-o zi tipul care sa faca diferenta aia si pentru ea. Era draguta, era tare draguta, atlfel nu punea vreodata mana pe mine, trebuie sa recunosc. Avea un "vino-ncoace" in ea, dar intr-un oarecare fel originala, ceea ce o facea interesanta - pe langa ca era simpatica - stiu ca ma repet, dar serios, a fost important :) . Ma tachina si ma enerva cu orice ocazie, dar o cautam - incepuse sa fie un fel de guilty pleasure, ceea ce a ramas mereu, in cu totul alte conditii, oricum. Zambea mult, zambea din orice, se uita mereu in ochii mei si vorbea al dracului de frumos. Imi povestea orice, de atunci, din primele zile, niciodata nu am stiut de ce, dar m-a prins cu asta. Stateam ca doi copii intinsi pe banci prin Herastrau sau McDrive, golind tot felul de beri (da, majoritatea erau tuborg) si imi spunea povestioare dragute, prin ce tari straine umblase si ce prostii facuse, pe unde si cum i-a sucit mintile nu mai stiu cui, ca stie mearga cu motocicleta, dar nu a facut-o decat pentru permis...stiam toate lucrurile astea uite asa, cand ea inca nu stia prea clar nici cati ani am. Imi spunea mereu si ca cei din grupul ei o desemnasera un fel de "best travel agent", asa, subtil, asteptand o confirmare a mea pentru orgoliul propriu probabil. Nu am confirmat-o niciodata, uite asa, de-al naibii, ca trebuia sa fiu eu altfel decat prietenii ei, ca sa ajung intr-o zi sa fiu tipul ei; dar nici nu am negat-o, ce e drept.
Sincer, era genul de om peste care nu am dat niciodata. Era noua, gandea altfel, era spontana si ma tinea de mana, era mereu plina de viata, era atat de speciala fara sa am idee cine dracului este!..
Uite, asta e particica aia din poveste pe care o stiu doar eu - poate si ea, daca ajunge sa citeasca asta, dar numai pentru ca am mentionat de berile alea... Doar eu stiu cum tremuram ca un nebun cand veneam sa o vad pentru prima oara, cum am zambit tot drumul spre casa, cum am dat din picioare cand mi-a dat un mesaj in seara aia...si unul la 5 dimineata cand plecam in Bulgaria, sa imi spuna sa am grija de mine.
Azi, la 7 dimineata cu ochii adormiti, mi-am dat inca o data seama ca desi acum are un suflet pe care atunci nu-l avea, are niste ambitii pe care nu credeam ca o sa le aiba vreodata, si este, defapt, cu totul alt om... Pentru mine a ramas tipa cool careia ii flutura parul in vant pe bicicleta si care ma facea, surprinzator, sa ma indragostesc de ea si sa imi pun in cap, clar, ca nu o las sa plece. E aceeasi pentru mine cum a fost mereu, ceva al meu pe care ma pot baza o viata intreaga, si o stiu...doar eu.