Saturday, October 25, 2014

bedtime stories

"hai, spune-mi o poveste"

Povestea mea e simpla si banala, daca m-as apuca sa o spun, n-as avea cuvinte, daca m-as apuca sa o scriu, ar fi destul de incalcita. N-as stii de unde sa incep sau cum s-o termin. Totusi, pleoapele-ti sunt grele si privirea cauta umbre prin camera noastra mica, afara ploua si imi dau seama ca o poveste scurta ar fi un rasfat, deci...

Mi-e teama de o viata plina de solitudine si esec. Am invatat ca lucrurile pe care nu le spui la timp este posibil sa nu mai ai sansa sa le spui vreodata asa ca...

Imi este dor de ea. Si uneori, cand imi recunosc lucrul acesta, am un nod in gat si simt durerea ca si cum ar fi provocata de milioane de spini. Nu-i o rusine sa le permiti picaturilor de apa sa se prelinga pe obraz. Imagineaza-ti un teren arid, apoi imagineaza-ti ca asa sunt si obrajii tai care trebuiesc udati din cand in cand. Totusi, e o rusine sa te obisnuiesti asa!
N-am simtit aceea armata intreaga de fluturi in stomac atunci cand am vazut-o prima data, insa pe masura ce vorbeam si orele treceau, stand la o distanta relativ mica de ea, o simteam foarte departe. M-a intrebat strengareste "ma, ti-e frica de mine de stai asa departe?". E amuzant, dar...da, acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca o plac! Da, am vrut de fapt sa ma ia in brate.
Nu m-a luat in brate atunci, insa a fost mai bine, fiindca putin mai tarziu mi-a sarutat sufletul. Nu, nu stie. Din ignoranta nu-i in stare sa priveasca dincolo de.... Amanuntul acesta nu m-a impiedicat sa-mi doresc sa o revad. Am revazut-o dupa aceea. Tot povesteam si ea, zambind, ma tot privea insistent. Ii rapeam multe ore din timpul sau personal din pur egoism. Incepusera sa-mi placa noptile petrecute impreuna. Imi oferea liniste interioara, ma asculta si imi era draga. Nu ma deranja nimic la ea. Asa mi-am dat seama ca e prima persoana pe care n-o disec, prima persoana pe care o accept exact asa cum e, fara sa imi doresc sa schimb ceva la ea. Exact prima femeie careia nu am incercat sa-i gasesc vreun defect.
I-as fi dezgolit trupul in timpul celui mai frumos apus, cand femeia din ea ar fi rasarit. Mi-as fi pus amprenta si apoi i-as fi purtat parfumul, peste tot, cu mandrie. As fi iubit-o. N-am spus lucrul acesta fiindca suna filosofic si comun, ci pentru ca intr-un timp foarte scurt m-am obisnuit cu ea. Pot respira lejer si sunt eu insumi in prezenta ei. Fara perdea si fara retineri. Sunt lucruri simple care ne definesc, lucruri simple care ating corzi. Mi se lumineaza chipul si zambesc atunci cand mi-o amintesc. De cele mai multe ori zambesc prosteste si din senin, cam ca acum, dar cui ii pasa? E frumos sa ai un motiv pentru care sa zambesti! si toate zilele mele de nevroza, toate momentele cand tip, cand ma inchid in mine si cand le inchid tuturor telefonul in nas, sunt pentru ca o vreau.
Vad lumina si bucurie inauntrul sau si pentru asta, o consider un om frumos !
Am obosit sa fiu un barbat puternic fiindca de cele mai multe ori, barbatii puternici sunt singuri.

Ma numesc O. si-n caz ca-i da cineva de urma...s-o anunte!
"multumesc, ma, ca existi!"

Friday, October 24, 2014

my last resort

O vezi. Esti la cativa metri departare de ea si totusi, stii ca nu vei regreta niciodata. Vii la mare. Dar nu vii sa faci ce fac turistii. Nici macar nu este vara; dar ea te asteapta. Mereu acolo, iti este cel mai bun prieten. Ei ii poti spune toate tainele tale ascunse. Ea nu te va judeca. Ea te va asculta si iti va pastra secretele protejate, mereu.
Marea, prietena mea draga . Nu ai cum sa nu simti liniste si pace cand te plimbi alene si valurile lenese iti gadila picioarele. Incearca sa te inveseleasca.


"Haide, spune-i ce te apasa, spune-i ca simti ca inima iti este intepata de o mie de ace si ca nu mai vezi nici un motiv pentru care ai putea sa incepi o noua zi. Spune-i ca ti-a frant inima si ca indiferenta doare. Spune-i ca nu ai cu cine sa vorbesti, pentru ca ei nu inteleg cat de departe a ajuns chestia asta. Spune-i cum te simti cand o vezi. Spune-i ca ai nevoie de ajutor, dar nu stii cui sa i-l ceri. Inspira adanc si avanta-te in mare, imbratiseaz-o. Ea iti va fi aproape. Inainteaza, vorbeste cu ea. Iti va alina sufletul fara ca macar sa iti dai seama.."

Constiinta ma indeamna sa fiu una cu marea. Cateva minute. Apoi voi ramane cu ea pentru o eternitate, ii voi putea spune visele si planurile mele; chiar si cele pe care am ales sa nu le mai pun in aplicare. 

Thursday, October 23, 2014

I don't believe you



Nu te mai cred pentru ca nu mai stiu cine esti. Imi aduc aminte cu bucurie si cu usoara mahnire de energia luminoasa care tasnea din tine de fiecare data cand ne auzeam sau ne vedeam. Dar azi vad o straina, o amintire a celei pe care am imbratisat-o de atatea ori ca pe un suflet "al meu", in idealuri si misiune. Vad un om obosit, ingrijorat, ingandurat, apasat de cifrele omniprezente si parca haituita de popriile naluci fabricate cu buna stiinta. Vad o femeie serioasa, care a uitat sa se joace si care a decis ca magia lucrului facut din convingere proprie si nu ca sa dea bine plus cu minus e doar o fantezie, o poezioara frivola, demna de epoci trecute.
                                                                                  

Saturday, October 18, 2014

You fu*king me makes me bilingual

Din ce in ce mai multe femei vor sa o faca cu o tipa, din ce in ce mai multe tipe vor sa o faca cu doi tipi, in timp ce mai multi tipi vor sa introduca in cuplul lor o a treia persoana . Recent, la un pranz cu doua prietene bune, tacit s-a recunoscut ca fiecare ne masturbam si nu mai e jenant sa spunem cum o facem sau ce anume a generat starea respectiva. Sexul oral nu mai este de mult un subiect tabu fie ca esti femeie sau barbat si majoritatea recunoastem ca ne place sa facem sau sa ni se faca, chiar mai mult decat cine stie ce pozitie clasica. Numai gandul la o partida de amor in locuri publice trezea erectie instanta acum cativa ani, acum a devenit normalitate intre statia Aurel Vlaicu si Pipera a metroului.
La inceput un simplu sarut genera tremur sau nopti nedormite gandindu-te ca totusi iubesti pe altcineva, acum ambii parteneri recunosc, uneori tacit, ca fiecare si-o trage cu cine vrea..si asta pt binele relatiei. Toate sunt rezultatul evolutiei din mintea noastra, iar evolutia asta nu tine cont de regimul politic, situatia economica, religie sau alte criterii, evolutia asta face diferenta intre femeile virgine la 28 de ani si cele ce se regasesc in randurile de mai sus.

Asa se face ca intr-o insorita zi de toamna a trebuit sa fac un drum cu masina pana la RAR-ul din etern prafuitul Voluntari, locul unde timpul pare ca a stat in loc, unde inca exista dughene si magazine de materiale de constructii la strada, iar taxiurile nu ajung aici nici blestemate. Acolo, intr-o camera inecata in fum de tigara, pereti inegriti de vreme si priviri dubioase, cautand casieria, involuntar zaresc o prezenta feminina ratacita ca si mine, usor descumpanita de multitudinea foilor A4 cu diverse mesaje lipite pe geamurile ghiseelor. O privesc, ma priveste, ne zambim, se apropie si ma intreaba numarul ghiseului unde se poate achita contravaloarea inspectiei. Intram in vorba, ii propun sa impartasim amandoi aceasta experienta ce tocmai se transforma in ceva interesant, imi povesteste despre noua ei Mazda, despre birocratia inmatricularii ei, despre cat de placut este sa o conduca noaptea pe bulevardele goale si la cate noi destinatii viseaza cu ea. Ii sugerez sa continuam discutia la un pahar de vin pe seara, in centrul vechi, constient fiind ca locul acela nu avea nimic propice interactiunii cu o tipa superba ca ea si facem schimb de carti de vizita pentru mai multe detalii.
 

Seara ne-a gasit intr-un bar din centrul vechi, unde am stat toata seara la povesti despre emigrare, pasiuni ascunse, job-uri, alcool...si sex. Am vorbit multe, atat de multe ca lumea era doar a noastra, iar intre discutii nu ezitam sa mai testam un shot de tequila.  Ma ia de mana si ma trage afara "- Hai in club! zice entuziasmata. Vreau sa ne distram". Asa ca asta am si facut. Alergam pe stradutele micute si dupa 3 colturi ajungem intr-un loc intunecos, fara firma, din care razbateau vibratiile pieselor ce se mixau acolo. Ceea ce urmat insa, o spun de pe acum, nu imi face cinste, dar bautura iti poate schimba principiile in numai patru shot-uri.
Eram noi doi si orasul doar al nostru. Dansam, ne sarutam, beam, si jur ca daca ar fi existat cea mai buna melodie care putea sa se auda in boxe in clipa aia era BANKS - Drowning.
Era ca o desfatare pentru amandoi, nici acum nu-i pot uita zambetul nemaipomenit de sincer cand dansa cu mainile ridicate, cu cateva suvite din paru-i blond care ii atingeau obrajii de fiecare data cand isi isi misca gatul pe ritmul piesei. Felul in care era imbracata o facea sa fie de-a dreptul adorabila, incitanta; era intr-o fusta larga neagra, o camasa alba suflecata la maneci, o cravata portocalie care isi cauta discret locul intre sani si o multime de bratari impletite pe mana.  Ceea ce o facea sa para erotica, sa aiba o atitudine de frantuzoaica sofisticata, era faptul ca purta jartiere. In mintea mea lucrurile o luasera deja razna, sangele-mi gonea prin vene, ce dracu imi faci??! Vreau sa te am acum, aici, pe bar! stiu ca suna vulgar, dar asta era efectul pe care-l avea asupra mea. Si faptul ca nu mai simtisem atingere feminina de cateva luni a contribuit la starea asta. Beam, dansam cu ea, stateam in spatele ei timp in care isi unduia fesele perfecte periculos de aproape de corpul meu care ma ura in momentul ala. In boxe se auzea Jose Nunez - bilingual, ea se misca lasciv si se atingea intr-un mod cu totul erotic de mine. S-a intors cu fata la mine, a inceput sa ma sarute pe gat, respira adanc si si-a bagat unghiile in spatele meu, pe sub tricou; cred ca chestia asta o excita mai mult decat pe mine. Am tras-o inspre mine, i-am cuprins fata intre palme, i-am condus capul fix in fata mea si i-am pus degetul pe buze, clipa in care ea a inceput sa-l linga ca si cum nu ar mai fi existat ziua de maine, de parca nu era suficienta incarcatura sexuala intre noi.  "...thinking of you in inappropriate places I get tingling sensations in private locations where I wish to be caught between a rock and your hard place" , moment in care ea s-a uitat la mine si mi-a propus sa o urmez la toaleta.
Nu imi venea sa cred ca se intampla asta, vedeam o pofta nestapanita in privirea ei. Ne-au vazut si cateva persoane intrand impreuna, dar oricum nu ne mai interesa. Muzica se auzea din club, totul era nesimtit de placut, iar adrenalina generata de pericolul de a fi prinsi in fapt ne excita infiorator. Am inceput sa ne sarutam frenetic, trageam unul de hainele celuilalt, nu ne mai interesa nimic.
- Te vreau in mine, mi-a zis ea si si-a descheiat camasa.
I-am cuprins sanii perfecti in palme, o sarutam frenetic, mainile ei imi urmareau conturul trupului, limba ii devora sanii, ii cercetam tactil fiecare centimetru patrat al corpului, clipa in care am observat absenta lenjeriei. Nu aveam timp de preludiu sau de alte chestii siropoase, oricum niciunul dintre noi nu isi dorea asta, era strict dorinta, pasiune, sex in adevaratul sens al cuvantului.
- Nu ma chinui, hai odata! si se puse in genunchi pe wc. I-am ridicat fusta, mi-am sprijinit mainile pe soldurile ei si am intrat in ea fara sa ma gandesc la ce fac. Ea nu gemea, practic tipa isteric si in zadar incercam sa ii acopar gura, nu era timp sa ne mai gandim la cine si ce aude. Era uda si se misca extrem de senzual, ii muscam umerii, gustul pielii ei era ceva ce Godiva nu putea recrea, i-am cuprins parul, l-am infasurat in jurul pumnului si am tras-o puternic. A inceput sa se contracte, era din ce in ce mai cald si mai stramt si respira din ce in ce mai sacadat. Am vazut cum a inceput sa tremure si sa se zvarcoleasca in timp ce eu ma chinuiam sa raman in interiorul ei. A fost sublim, a fost pe cat de rapid pe atat de intens. S-a intors repede, s-a asezat in genunchi in fata mea si cu o voce obosita si satisfacuta, mi-a zis:
- you, fucking me, makes me bilingual..
si-a lins palma exact ca in cele mai bune filme erotice, stia exact ce sa faca si cum sa faca, ii placea sa faca sex si era buna la asta, savura momentul. Ii placea si nu o facea din obligatie, ci din placere, nici nu am realizat cand am terminat. A scos un servetel din geanta, s-a uitat la mine si mi-a zis:
-  hai sa mai bem un shot!
Am iesit din toaleta si am plecat, nu inainte de a mai bea un shot de tequila, bineinteles. Noaptea era inca tanara, lasciva si pe tocuri, iar noi tocmai consumaseram o partida de sex pe care nu o faci, ci careia ii supravietuiesti. Trebuiau sa se mai intample lucruri in seara aia, am urcat intr-un taxi.
- Unde mergem? ne-a intrebat soferul.
- Delfinului, ii raspunse ea.
Habar nu aveam unde ne indreptam, dar asta nu mai avea nici o importanta. Taximetristul dadu muzica tare, isi vedea de treaba lui si noi puteam sa ne vedem linistiti de a noastra. As spune ca ne sarutam, dar ce faceam noi acolo nu putea fi numit sarut, era instinct animalic efectiv.
- Vreau sa mi-o mai tragi! imi zice tragandu-ma usor de curea.
- Esti nebuna.. :)
- Stiu. Si o stii si tu, dar sunt foarte uda. Uite! imi zice si imi ia mana si mi-o trage intre picioarele ei. Ce-i drept, avea dreptate.

Era totul prea frumos. In clipa aia nu imi dadeam seama daca era cea mai mare nimfomana pe care am cunoscut-o sau femeia visurilor mele. Si daca se dovedea a fi femeia visurilor mele, incepeam sa-mi pun serioase semne de intrebare referitoare la gusturile mele feminine. Era in contradictie cu tot ceea ce fusesem invatat. Femeia asta iubea sa bea, sa faca sex imoral si sa se distreze. Nu suntem toti invatati ca trebuie sa ne placa de o persoana cu bun-simt, respectuoasa, cu valori morale ridicate, cultura generala, inteligenta debordanta si alte cacaturi de genul asta? cat de superficial poti fi sa iti placa de asa o femeie  care isi traieste viata si are cu totul alte principii decat cele normale, monotone si plictisitoare?

Sunday, October 12, 2014

A familiar addiction

Crede-ma, e mai bine asa. Oricum, daca privirile noastre s-ar mai intalni, ma indoiesc ca ai mai recunoaste ceva.

Cand m-ai cunoscut, voiai sa aduci ce era mai bun din mine la suprafata. Mi-am lasat zidurile sa se prabuseasca, pentru ca apoi sa-mi ridic altele, de aceasta data ca sa te cuprind si pe tine printre gandurile mele. Dar acum nu mai exista niciun fel de zid. Pentru ce folos, daca nu mai au ce proteja ? De ce ai imprejmui un pustiu in care nu paseste nimeni ?
Ma intrebi daca aceasta scrisoare este un soi de ramas bun. Sincer, nu stiu. Nici n-as vrea sa te mint. La urma urmei, nu toti scriem despre una si aceeasi persoana, fara oprire, cu o perseverenta aproape bolnava ? Pentru mine, acea persoana esti tu. Pacat ca pe mine n-ai reusit sa ma regasesti in cuvintele tale.
Oamenii pleaca. Oamenii sunt otrava. Eu sunt otrava. Dac-ai fi ramas, in cele din urma te-as fi distrus si pe tine. E ceea ce fac, mi-a intrat in reflex. Si ma intreb, oare viata mea va deveni un indelung sir de nume de care voi incerca sa ma indepartez sau voi fi inconjurat de prezente feminine pe jumatate uitate ? La urma urmei, timpul nu e liniar. Intunericul meu, fie ca este de ieri sau de azi, e mereu prezent. Orice s-a intamplat, se va petrece din nou si din nou si din nou. Tu cu mine. Noi.

Sau asta e doar constiinta mea ?

Sunday, October 5, 2014

Summer moved on

Gutui...Astazi am vazut intr-o curte un gutui, mare, batran, plin de gutui. Se asorteaza cu tricoul meu galben pe care scrie "summer" si pe care sunt desenati palmieri, cel cumparat de la mare, de ziua ei. Azi am vazut si frunze; cadeau frunze pe alee si erau galbene, iar una...furata de o adiere de vant era atat de aproape sa ma atinga.
Unde-i verdele? Unde-i tot verdele..cine ne-a furat verdele? Nu credeam ca toamna mai vine, nu credeam ca verde n-o sa mai fie si nu credeam ca voi vedea atata galben.
Era galben si acolo, in parc, unde tu cantai la chitara, unde eu visam cu ochii deschisi si imi aminteam de verde, unde inganam impreuna versuri de mult uitate..."moments will pass in the morning light, I found out".
Toamna nu e depresiva, nu? Desi frigul asta imi face tot trupul sa tremure, iar ploaia imi da ace de durere in incheieturi. Nu pot sa-mi imaginez toamna...nu-mi mai amintesc toamna trecuta. Da, nu mi-o mai amintesc pentru ca era si ea toamna trecuta si cand eram cu ea eram verde. Noi doi ne-am cunoscut de galben si ne-am iubit pana-n verde. Acum, ea, fata cu suvite blonde, vise interzise si glume matinale arde frunze la poarta liceului...
Acum ea nu-mi mai zambeste dulce, nici macar nu mai incearca sa ma minta; doar ma priveste ca si cum n-as fi eu, apoi coboara privirea in pamant.
Incep sa cred ca toamna e depresiva. Defapt, toamna e depresiva cand nu ai cu cine s-o inveselesti. Cand nu ai cu cine sa sa te bati cu frunze galbene, cand n-ai cu cine sa vezi un film si sa bei o ciocolata calda in zilele ploioase, cand n-ai pe cine sa alinti...
O sa fie o toamna lunga, cu aceleasi zile scurte...Mi-e dor de toamna pe care inca n-am petrecut-o, mi-e dor de visele imbacsite cu praf de stele, mi-e dor de toamna din ultimul film pe care l-am vazut impreuna. "seasons can't last and there's one thing left to ask". Si ma pot salva doar acei ochi verzi ca de smarald, in a caror raza vizuala eu nu mai incap, dar care imi capteaza atentia prin tacerea lor si ascund tristete si secrete. Acei ochi m-au iubit candva. Cu acei ochi am trecut din toamna in iarna, cu acei ochi am vazut o lume fara defecte. Acum ochii vad numai defecte. Acum ochii ei sunt departe, prea departe si totusi atat de aproape incat am impresia ca-i vad in autobuzul in care nu pot sa urc.
Incep sa uit tot ceea ce nu vreau sa uit si sa-mi amintesc tot ceea ce vreau sa uit. Dar eu nu sunt asa, pur si simplu asa e viata mea. Toamna e peste tot, dar e toamna fara mine, fara tine, fara noi.
E toamna in parc, e toamna in frunze si e toamna pe toate strazile murdare si urate ale povestii noastre. E toamna pe banca de pe alee si bate vantul rece in camera mult prea goala, acum, ca ai plecat. Vantul nu se va opri niciodata, frunzele nu vor ramane verzi in copaci, iar ploaia intotdeauna va exista si atunci..departe de mine, cu sufletul pustiu, e mereu ceata si dor pe frunzele moarte.

                                                                               ...summer moved on