Tu erai. M-ai gasit intr-o zi calda, cu un cer senin si un aer sarat de o mare straina. Zbuciumat imi era sufletul atunci, calmat pe alocuri de valuri revarsate peste amiezile zilelor de acolo. Cred ca acolo (departe) si atunci (tarziu) ma oprisem din fuga. Marturisesc ca obosisem - e firesc, uman. N-am cautat sa te gasesc, dar m-ai privit si am inteles ca defapt, o facusem, doar ca involuntar. M-ai privit tu - o frumoasa straina - si mi-ai contaminat sufletul cu dorinte insetate si sperante infinite.
Dar acum sunt alt om. Ma privesc in oglinda si imi spun "m-am schimbat". Am aceiasi ochi si acelasi zambet, dar, cu toate acestea, nu mai sunt nici pe departe cine obisnuiam sa fiu. Mi-am dat seama aici, la mare, cand m-am dus intr-o seara sa ii vorbesc. Am intrebat-o, cum fac de fiecare data "de ce?". Mi-a spus ca era nevoie. Si ca de fiecare data cand m-am intors la ea am venit "altfel" . Ca "altfel" voi veni si vara viitoare, si peste doua veri. Pentru ca trebuie sa cresc - mi-a spus, jucandu-mi-se in par cu briza usoara si sarata. Am simtit schimbarea in momentul in care nu i-am mai cerut sa mi te gaseasca. Cand m-a intrebat pe cine caut, i-am spus "pe mine". Mi-a zambit printr-un val pe care mi l-a spart la picioare, spunandu-mi ca sunt pe drumul cel bun. Am plecat impacat de acolo.
Calcand cat mai usor pe nisipul ud si cu gust de sare pe buzele crapate, mi-am luat la revedere de la ea, spunandu-i ca la vara am sa vin mai linistit ca anul acesta. Am zambit amar; asa ii spun in fiecare an, asa i-am spus mereu.
"traieste frumos"
No comments:
Post a Comment