like a slow recovery

Vreau sa simt aroma diminetii alaturi de tine. As bea intotdeauna cafeaua din cana cea rosie pe care este inscriptionat numele 'Orlando". Da , ma cheama Orlando , iar eu te chem pe tine. Iar noaptea as trage jaluzelele, caci atunci te-as iubi cel mai mult si curiosii ar putea dori sa vada. Poate as fi egoist, dar nu te-as imparti nici macar cu luna. Te-as trage la pieptul meu si ti-as vorbi despre visele mele, despre mare, despre desene si planuri de vacanta, povesti cu pirati si-ntr-un final..despre noi. Ti-as dezgoli trupul, timp in care as deveni una cu fiinta ta, ti-as spune ca in sfarsit cineva a reusit sa-mi topeasca ghetarii launtrici, apoi te-as lua in brate si te-as lasa sa adormi.

As invata sa-ti fac mancare. La pranz m-as refugia in sufragerie alaturi de desenele mele, te-as regasi la apus si ti-as turna un pahar cu vin. As bea vin sa-mi amintesc de faptul ca sunt un barbat puternic si-as renunta la obiceiurile mele de joi seara. As purta camasi in nuante de albastru la petreceri si ti-as zambi atunci cand incruntata imi vei cauta privirea prin incapere. N-as vrea sa imbatranesc langa tine; din contra, as vrea sa intineresc cu tine. Stii, uneori cred ca te-am intalnit in trecut, dar am trecut pe langa tine fara sa iti retin chipul. Sufletele pereche se ating precum stelele.

Nu stiu de unde am pornit cu postarea asta. Nu stiu unde am vrut sa ajung cu ea si nu stiu nici ce titlu sa-i pun. Este asa, un fel de nota de jurnal, imi pun ordine in ganduri si incerc sa le dau un inteles.  Don't blame me; sunt inca uman, am o inima de gheata, dar se topeste usor.

                                                                       ...voiam sa stii.