I think a lot of things and never say a word

Stateam intinsi pe spate si ne priveam in intuneric chiar daca nu vedeam nimic. Luna plina trimitea o lumina difuza care ii contura intr-un mod minunat formele. Tanjeam dupa sanii ei, pe care tocmai ii gustasem cu atata lacomie in urma cu cateva ore, dupa gustul buzelor ei, dar mai presus decat orice, tanjeam dupa o clipa de sinceritate.

Am intins mana spre ea si am asteptat. M-a luat de mana si mi-a mangaiat palma. Intai linia vietii, apoi linia norocului si la sfarsit linia dragostei. Am inchis ochii sa-i simt caldura in mine, apoi ea a urcat mai sus, pe gat, pe frunte, pe gene si s-a oprit obosita pe buza de jos. Am vrut sa-i sarut degetele, dar ma temeam ca un asemenea gest de afectiune ar fi speriat-o. Asa ca am stat acolo, nemiscat, respirand greu sub tensiunea degetelor ei, sperand ca la un moment dat o sa-mi vorbeasca.

I-am simtit deodata rasuflarea pe fata mea, imi saruta pleoapele si simteam cum momentul asta o doare. Am strans-o tare in brate pentru prima oara in viata mea si-am stat asa, lipiti, cateva minute bune. Ii simteam bataile inimii cum se linistesc si ale mele cum accelereaza. S-a desprins usor de mine, ascunzandu-si fata la gatul meu si chiar in clipa aia cuvintele mi-au iesit din gura fara niciun fel de avertisment prealabil:

-Nu inteleg, de ce iti e atat de teama? ti s-a mai intamplat si in trecut sa nu mearga cu altii si totusi esti aici, intreaga, vie si nevatamata.

A ras:

-Da? Asa iti par a fi, intreaga? Vie?
-Stii ca nu asta e ceea ce am vrut eu sa spun. Hai sa dormim…vrei?
-Sa dorm si sa uit? Nu, eu vreau sa alerg si sa simt.
Am oftat. imi era imposibil sa ma conectez cu ea si la nivel mental, era mult prea inversunata.

-Bine, nu dormim. Dar macar imi raspunzi la intrebare?
-De ce mi-e teama? Asta vrei sa stii?
-Da, exact asta.
-Nu mi-e teama ca nu o sa mearga, mi-e teama ca o sa mearga!

Ma uitam la ea, confirmandu-mi inca o data ideea ca femeile sunt cu adevarat sarite de pe fix si ca numai o putere supranaturala ar putea sa inteleaga mecanismul lor de functionare:

-Nu inteleg nimic!
-E ok daca nu o sa mearga chestia asta intre noi. Nu a mers de atatea ori in trecut cu altii. Dar macar stiu ce sa fac in cazul asta: sa-mi vad de treaba mea. Dar…daca o sa mearga, ce-o sa fac?

I-am zambit in intuneric fara ca ea sa vada, desigur. Ma amuza teribil modul in care vedea lucrurile. Am invelit-o, am luat-o in brate si am adormit cu buzele pe umarul ei.

Oricat as incerca sa ma mint, stiu ca exista oameni care pot umple golul din noi.