Actually, if I think about it..

Oricine are zile proaste. Nu mai trebuie sa ma simt prost din cauza asta. Dar vad ca sunt prea multe zile si mai ales nopti in care mi se formeaza un nod in piept si nu pot sa-mi mai pastrez calmul. Inteleg ca nu trebuie sa stiu totul sau sa fiu in multe feluri, dar daca as mai sti cum sa fiu eu, mi-as scuti multe neplaceri. Am zile grele pe care vreau sa le traiesc in felul meu, fara oameni si fara lumina. Am dreptul meu sa sufar, sa ma lamentez, am obligatia sa am grija de mine, si nu cunosc alt mod. Pot sa-mi pierd controlul azi, daca ma adun maiine... Dar azi, am dreptul meu sa ma simt destramat, descumpanit. Am dreptul la momentele mele de ratacire, pe care le-am avut si le am in continuare si nu astept sa le inteleaga nimeni. Fac prost foarte multe lucruri, dar asta pentru ca sunt ratacit si nu ma ia nimeni de mana sa-mi spuna ca sunt doar momente.

Nu am dorinta sa ma mai inteleaga cineva, fiindca mi-e mie atat de greu s-o fac. Dar sunt om, mai presus de orice fac acum gresit. Fiecare apasare care-mi taie acum respiratia, ma face om; mai om decat sunt, decat am fost, decat pot spera vreodata sa fiu. O sa-mi dau seama odata... dar nu acum, pentru ca acum nu mai pot si nu mai vreau sa-mi dau niciun raspuns, nu mai vreau sa ma consum pentru ceva ce nu inteleg, nu mai caut in mine nimic. O sa am vreme sa fac asta, dar acum sunt obosit si mi-ar fi placut sa nu imi ceri nici tu raspunsuri, pentru ca am nevoie de calm, de lumina stinsa, de tacere. A ta, a oricui. Nu vreau sa aud, nici intrebari, nici acuze...nu am timp acum; fiindca acum, eu sunt singura mea prioritate si sincer sa fiu, imi fac griji pentru mine.

Asa ca stinge-mi lumina si lasa-ma azi. Sa pleci usor, sa nu-ti mai aud pasii. Eu o sa ma asez undeva unde sa-mi pot odihni sufletul si o sa-mi inchid ochii, stiind ca astazi am tot dreptul.