that letter isn't mine

Fiind una din povestile interzise, am evitat ani intregi sa imi aduc aminte macar cele mai generale idei. Din clipa in care m-am trezit cu un imens punct de suspensie am lasat totul acolo, ingropat in nisip, o pelicula de Oscar abandonata la 3,5 milioane de mile nautice.
Toamna totul se rupea in mine, traiam o alta viata, intr-o alta casa, cu alti oameni in jur, cu alte sentimente si trairi absente. Ca in fiecare toamna, eram atras de scrisorile pe care le primeam de la ea. Cutia postala nu era pe atunci depozitul actual de reclame si facturi, iar vizita la cutia postala imi trezea aceiasi fiori pe care ii am cateodata acum cand verific emailul. Timp de un an ne-am scris saptamanal, daca nu chiar de 3,4 ori pe saptamana. Numaram impreuna zilele de ger, noptile reci si zilele cu ploi. Stia tot despre colegii mei, stiam tot despre prietena ei de la 4. Imi trimitea scrisori imbibate cu lacrimile ei, cu parfumul si rujul ei, imi trimitea siluetele pe care le desena duminica. Dar vara ce a venit nu ne-a mai unit. Nu ne-am mai vazut niciodata, desi ne-am scris in continuare. Scrisorile veneau din ce in ce mai rar, randurile erau din ce in ce mai putine, au disparut lacrimile dar si parfumul parca era altul. Nu isi mai gasea cuvintele cum o facea in primele zile, nu mai scria atat de ordonat cum o facea in toate aceste luni, nu mai tremuram cand deschideam un plic. Dupa un an nu i-am mai raspuns. Mi se parea total inutila prezenta mea in lumea ei radical schimbata. Ma simteam strainul din lumea noastra, nascuti din aceeasi mama dar vorbind limbi diferite. Unul surd, altul mut, amandoi orbi.
Ea a continuat sa imi scrie ani buni. Nu mai stiu daca 2 sau 3. La fel de fad si totusi consistent. Era incredibila aceasta putere a sa de a scrie ani de zile unui om mort. E este incredibil cum unele din scrisori le aruncam direct la cos. Dupa mai mult de 10 ani, in nebunia Bucurestiului am fost abordat de o frumoasa silueta bruneta. A incercat prin fraze anemice sa imi aminteasca cine este si de unde ne stim. Era prietena cea mai buna a femeii ce-mi scria de atata timp, "prietena ei de la 4". In zilele ce au urmat mi-a scris, pe email. A inceput cu un mail foarte lung, detalii ce nu ma interesau, impresii ce ma plictiseau si fireasca invitatie de a mai povesti de copilarie la un pahar. Nu voiam sa stiu nimic despre acea perioada si mai mult despre ce s-a intamplat intre mine si prietena ei, dar insistenta ei m-a intrigat. Poate destinul a vrut sa avem un meeting la care a trebuit sa ajung si eu, dar si ea, meeting pe care l-am continuat doar noi 2.

In toti anii ce au urmat tacerii mele ea mi-a scris de fiecare data. Prietena cu care imi scriam plecase la o bursa in strainatate si in prima faza i s-a parut mai mult decat incitant sa faca acest gest. Nu m-a lamurit daca a facut-o pentru atractie, gelozie, nebunie sau dorinta de nou. A facut-o si a continuat sa o faca ambitionata de tacerea mea. In tot acest timp nu a avut curajul de a spune ceva, imi scria imbracand haina bunei ei prietene. Nu am inteles nici o secunda ce a generat acest gest. Nu m-am simtit flatat dar nici inspaimantat. Nu m-am simtit mai curios si nici mai indiferent, am simtit ca trebuie sa fac ce fac de fiecare data cand raman fara cuvinte. Sa dispar fara sa mai stiu ceva despre solutiile ce pot alunga durerea prezentului. Am disparut fara sa ma intereze suspinul ei, strigatul numelui meu sau incercarile ei disperate de a scoate de la mine un sunet.
Am simtit ca iubirea dintre noi a ajuns la un alt etaj. Acolo s-a asfixiat si destinul m-a chemat acum sa identific cadavrul. Mi-a mai scris zeci de mailuri, inca o mai face. Poate imi scrie vorbe frumoase, poate blesteme, poate are vesti sau poate chestii de serviciu. Totul se termina inainte de a incepe, cu un "shift + delete"

Please don't ask me where I'm going

Mesajul de inchidere a usilor se aude, urmat de sunetul metalic ce desparte o lume de cealalta. Nu era prima seara in care plecam de la birou la ora 22, dar eram atat de incantat de noul meu job incat fiecare ora petrecuta in compania noilor colegi era ca o rasplata pentru toate informatiile pe care le furam de la ei. De la Aviatorilor pana la Victoriei e doar o statie si pe scaunele albastre ale metroului sunt doar eu si pe partea opusa o femeie. Din obisnuinta umblam in telefon fara sa-mi dau seama ca nu ridic privirea la singura femeie din jurul meu... La Victoriei schimbam impreuna metroul catre Dristor, si ne trezim iar fata in fata. Am privit minute bune pantofii ei gri din piele intoarsa, apoi picioarele ascunse de fusta neagra pana in genunchi, ciorapii cu model, bluza ce ascundea discret niste sani deosebiti si in final, doi ochi verzi ce ma priveau cu calm prin ochelarii cu rame rosii. Zambea discret, nu avea unghii mari, insa culoarea lacului imi atragea atentia. Ii simteam parfumul si incercam in zadar sa-l recunosc...nu avea parul lung, dar nici scurt, nici blond, nici saten...prins la spate cu o clama. Era o perfecta combinatie pe care am privit-o timp de 3 statii atras de al sau parfum. Am coborat impreuna in aceeasi statie si am ramas in urma sa o privesc din spate. Nici un detaliu din cele de mai sus nu era gresit. Era cea mai frumoasa femeie vazuta la metrou intr-o seara la ora 22-30.
Cu greu cele 3 alarme ma trezesc in zori. Tot cu greu, in drum spre birou, incercam sa imi amintesc de ce am adormit pe aceasta canapea fara cearsafuri, cate sticle am baut impreuna, ce muzica se auzea, cat am stat impreuna si mai ales care a fost clipa in care am ajuns in casa ei, la 3 etaje deasupra etajului meu...

seize the night

noaptea-i pe tocuri, tanara si lasciva, ca un vin dulce ce te seduce usor, iti amageste simturile si te abandoneaza prada placerilor nocturne. A mai trecut o noapte cu prea putine ore dormite, inca o dimineata cu parfumul ei plutind in aer, cu zambetul ei pe buzele mele, cu numele ei in gandul meu, cu atingerea degetelor sale pe a mea piele arsa de soare. Cu parul deranjat, cu privirea somnoroasa imi sopteste numele, imi saruta visele, ma alinta si imi da aer pentru o noua zi.
Imi cunoaste bine placerile, atat de bine incat dimineata am baut impreuna lapte rece cu cacao si am stat imbratisati secunde bune. M-a sarutat pe fuga "la revedere...ai grija de lumea ta...si a mea" si mi-a zambit intr-un mod ce stiu sigur ca imi va distrage atentia tot timpul zilei. Am parasit apartamentul sau si am plecat spre casa, mergand in contratimp cu lumea agitata, in contrasens cu orasul ce se pregatea de inca o zi de munca. Parfumul ei inca persista pe tricoul meu in amintirea noptii ce tocmai s-a sfarsit, in asteptarea noptii ce va veni.

give me your eyes so I can see me straight

Ascultam azi o piesa - "The Cardigans - Give Me Your Eyes". Imi aduce aminte de atmosfera boema in care am trait ani de zile...poate inca mai traiesc. Dupa o pauza de vreo 5 ani, ani ce au marcat trecerea mea la maturitate sau poate doar tentativa, ma intalnesc cu o veche prietena. Era o tipa cu care in primul an de facultate, am impartit un sarut intr-o seara de toamna pe faleza din Constanta. Ne vedeam vara de vara si pana in acel moment nu am simtit nimic pt ea. Era mai mare cu vreo 3 ani ca mine si incredibil de frumoasa. Isi alegea cu atentie vestimentatia ce i se potrivea mereu de minune, avea un stil foarte sofisticat, chiar mai mult decat incitant de a combina hainele, accesoriile si parfumul. Ani de zile ne-am tachinat, intepat sau cum vrei sa ii zici ...pana la acel sarut.
Am inceput sa ne vorbim, sa ne scriem, si eram dependenti de vara, perioada in care ne revedeam la mare. A fost frumos...ani de zile 2,3 saptamani erau un dulce calvar pentru noi, certuri si impacari la minut.
Dupa ani de pauza ne revedem in Bucuresti. Afara ploua, era tot toamna. Nu se schimbase deloc. Avea aceeasi obsesie legata de cum arata incat nu am ezitat sa ii aranjez parul udat de ploaia de toamna ce cadea peste orasul gri cu oameni gri. Am mers intr-o cafenea pe Amzei, era un loc intunecos si la acea ora chiar mai gol. Si-a comandat un ceai, eu...la fel. Am vorbit atat de multe de parca o viata nu ne ajungea sa terminam. Ne-am imbratisat, ne-am sarutat, si am stat la povesti.
La un moment dat incepe sa vorbeasca despre mine. Imi spune cat de mult ma iubea, cum un an de zile numele meu era subiect de discutie la iesirile cu prietenele ei. Si eu imi amintesc cum plangea la telefon...evident motiva ca ii e dor de mare...nu de mine. Eu nu spuneam nimic..o ascultam mereu, ca si acum.
Imi aduce in memorie tot felul de gesturi facute de mine ce i-au provocat placerea, imi spune lucruri bune despre legatura noastra...ca nu era o relatie. Nu evita sa ma faca "al dracu" sau "indiferent" , dau din cap si ascult in continuare. Mai beau o gura de ceai, ii simt mainile, la fel de reci ca si acum 5 ani, cum isi fac loc in palma mea. Imi mangaie obrajii si ma saruta.
Am vorbit multe, atat de multe ca nu am timp nici sa ma gandesc la ele. I-am spus si ei o chestie...de ce nu puteam sa comunicam ca acum. Ani de zile ne chinuiam, lacrimi, vorbe in zadar pentru nimic. Pentru simplul fapt ca simteam amandoi acelasi lucru dar nu recunosteam asta.
Au trecut rapid orele, vreo 2, ore de povesti intr-o zi de marti parca. Fac semn si vine nota. Platesc si la plecare observ lucrul ciudat : un pliculet de ceai..neatins. Il vede si ea...zambeste. Ma uit in cana ei...goala. O intreb ce e cu acel pliculet...Pur si simplu a uitat sa il puna in cana. Avea apa fierbinte, a pus zaharul, lamaia si a uitat ceaiul. Am ras minute intregi prin ploaie in drum spre masina.

Peste 3 ore primesc un sms de la ea in care isi cere scuze ca a fost atat de "visatoare" in discutia cu mine incat a ajuns sa bea apa calda cu zahar.

used to dream of someone to love

Astazi mi-a venit in minte ultima imagine a unei femei ce a schimbat totul in lumea mea.
Duminica mi se pare ziua oficiala a despartirilor, nu cred ca este o zi mai dureroasa decat duminica in care cei ce parasesc orasul se despart, fie si temporar, de iubirile lor. Daca duminica este o zi fatidica despartirilor, gara este un loc sacru pentru cei ce isi ofera o ultima imbratisare pana la urmatorul sarut.
Era o duminica cetoasa, dupa inca o noapte nebuna si intreaga zi nu am facut nimic decat sa evitam discutia legata de ce se intamplase noaptea trecuta. O conduceam catre Gara de Nord. Aveam 1 an de cand nu mai eram impreuna si totusi acest week-end nu a diferit cu nimic fata de weekend-urile in care ne iubeam oficial. La ultima noastra cearta s-a mutat in orasul ei natal si a inceput o viata noua, o iubire noua. Nimic nu m-a durut mai mult decat aceasta duminica petrecuta dupa un an de despartire.
Peronul era gol, tipic pentru o seara de duminica. Am stat imbratisati cateva minute, exact cat sa ii simt lacrima pe obrazul meu. Am condus-o in compartiment si ne-am privit apoi prin geam. 7 minute mai erau pana in clipa in care s-a auzit fluierul ce o ducea cat mai departe de mine, aproape de el.
7 minute in care ii simteam fiecare privire cum se refugiaza pe corpul meu, minute in care nu se lega nici o fraza intre noi, minute in care ne zambeam amar, ascuzandu-ne durerea.
Si a plecat, iar cu fiecare metru pe care il parcurgea vagonul simteam cum ia cu ea tot. A luat cu ea toate clipele in care ma gandeam la ea, toate imbratisarile, toate saruturile, toate shot-urile de tequilla si toate atingerile mele.
Nu a putut decat sa ma intrebe printr-un sms daca e normal sa se simta asa. Nu am putut nici macar sa ii raspund, pentru ca din clipa aceea eram gol pentru ca imi luase totul. Din clipa aceea am baut mai mult alcool, am pierdut mult mai multe nopti, am facut mult mai mult sex dar nu am incetat sa o iubesc. O iubesc si asa gol cum sunt, o iubesc printre zecile de femei ce-mi trec prin gand, o ador printre sutele de femei ce le cunosc, o divinizez printre miile de femei cu care intru in contact zi de zi. O iubesc tocmai pentru ca si ea ma iubeste stiind ca o iubesc mai mult decat barbatul de langa ea.

everything I feel is stuck inside

Miroase a vanilie si a scortisoara, prin vis parca aud alarma telefonului. "faded picture in a frame and a whisper of your name...the velvet of your skin, the air I'm breathin' in..." cu greu nimeresc tasta "snooze". deschid ochii cersind inca 10 minute de leneveala dulce. aerul rece al diminetii imi trezeste simturile mai repede decat as vrea, dintr-un geam al blocului vecin soarele se reflecta direct in camera mea. ma intind si casc, alarma suna din nou. "so silently, you're the air I'm breathin' in", ma dau cu greu jos din pat, calc peste revista ce zace aruncata pe jos, imi minte am Nostalgia - Quiet dawn desi am nevoie mai degraba de un "quiet morning".. un dush, ochelarii de soare, un tricou sifonat ce fortat se potriveste cu tenisii albastri cumparati la reduceri dintr-un mall din Constanta acum 1 an, cheile masinii in buzunar, un cd scris pe fuga si am taiat-o spre mare. Las in urma stopuri, agitatie, tipe ce se machiaza strident in pauza dintre 2 stopuri, claxoane disperate, oameni ingandurati, excel-uri si telefoane, las in urma metroul si al sau obsesiv "permiteti inchiderea usilor", las in urma gandurile si cotidianul anost ce ma seaca de cuvinte, de emotii si sentimente, de umanitate si tot ce e frumos in fiinta umana. un illy cappuccino e tot ce am nevoie in dimineata asta, sunt pe A2 si ma indrept spre mare, singura ce ma primeste mereu neconditionat, in fata careia nu trebuie sa ma justific, singura carei ii place muzica ce o ascult si gandurile ce le exprim. 

Ador zilele cu 38 de grade, sa simt caldura cum iese din asfalt, soare, apa si un strop de nebunie. M-am nascut vara, chiar la inceputul verii iar cand am implinit 1 an, intram in a2a vara; probabil asta e motivul pt care ador caldura, dar nu sunt sigur. Imi place si e tot ce conteaza! as vrea sa stau mai la sud...sa fie cald cel putin 1/2 d an, sa stau cocotzat pe o boxa, sa beau orice lichid rece si sa-mi treaca timpul ca picaturile de condens de pe pahar.

not how it happened, but how I remember

Era o seara torida de vara, seara in care as fi dat orice pentru o baie in mare sau o limonada cu gheata, intr-o vara in care timpul nu era o problema, iar banii nu erau decat un detaliu minor al vremurilor ce le traiam, vremuri in care tot ce visam era sa-mi fac poftele si sa ajung cat mai des pe malul marii. un sms discret "bike mai pe seara?". am fost surprins sa primesc o invitatie la o plimbare cu bicicleta, cu atat mai mult cu cat venea din partea ei. ne-am intalnit la victoriei, ma astepta pe o banca imbracata intr-o bluza albastra descheiata la 3 nasturi, o pereche de pantaloni scurti si o pereche de tenisi ce asortau perfect cu bluza, imi spune soptit facandu-mi cu ochiul "se asorteaza cu bicicleta". era genul de tipa pe care n-as fi crezut-o nici o clipa in stare de lucruri simple, prezenta ei nefiind in nici un caz simpla. avea un aer libertin, imi aduc aminte parfumul ei puternic si suvitele blonde in adierea vantului. drumurile ne-au purtat printr-un parc al Bucurestiului, discutand despre multe lucruri marunte dar pe care uitasem sa le mai fac. imi spune ca e solstitiul de vara si ca avem parte de cea mai lunga zi din an. ne retragem pentru o pauza de pedalat intr-o terasa ascunsa de tei, ferita de trafic, imi aduc aminte melodia ce se auzea discret in departare Saint Germain - Sure Thing. nu stiu cum se face, insa melodia asta imi aduce mereu aminte de facultate, de zilele in care leneveam toata ziua. parfumul ei se combina discret cu mirosul teilor, o priveam subtil printre razele soarelui ce apunea, imi placea cum isi dadea la o parte suvitele de par de pe fata, intotdeauna mi s-a parut un gest erotic, oarecum intim insa n-am gasit explicatia...inca .Gandind in sinea mea ca a reusit sa-mi schimbe o clipa din sirul clipelor comune, zambind ii spun ca a trecut ceva timp de cand un lucru simplu m-a facut sa ma simt atat de bine. imi raspunde "oamenii au tendinta e a complica lucrurile, iar lucrurile simple sunt cele mai placute". am plecat sa ne mai plimbam putin, ascultand-o cum imi povestea despre escapadele sale in tari straine. brusc incepu sa ploua,
lucru oarecum nefiresc tinand cont de faptul ca era soare, ploua cu soare, iar noi ne plimbam prin ploaie, o ploaie calda de vara, radeam si savuram fiecare clipa ce trecea. eram amandoi uzi pana la piele, insa nu parea sa dea prea mare importanta, tenisii ii erau de mult uzi, incerca sa evite baltile si radea de fiecare data cand stropeam cu bicicleta trecatorii ce se refugiau din calea ploii.
A fost un episod din anii in care traiam fara absolut nici o grija, sunt anii care ma hranesc acum, sunt anii in care nimeni nu mintea pe nimeni...si asta pentru ca nu era nevoie de prea multe vorbe.

sweet nothings are deceiving

De multe ori te invarti prin casa si vezi chestii care iti amintesc de x si de y. Cel mai bine le observi cand faci o curatenie generala dupa niste ani de zile. Aseara am gasit o bluza ce nu pot spune ca imi apartine desi este a mea. Mi-am luat-o de la un magazin obscur din Brasov acum cativa ani, in perioada in care nu ratam sa plec fara vreun "suvenir" de pe unde ajungeam.
Bluza aceea nu am purtat-o niciodata si am catalogat-o "de casa". Nici in casa nu am purtat-o pana sa vina ea. A ramas la mine intr-o noapte si avea nevoie de o bluza. I-a placut pentru ca avea si culoarea ei preferata...poate.
Dupa plecarea ei bluza a mirosit zile intregi a Amarige... saptamani intregi chiar si dupa ce am spalat-o. A mai venit la mine de cateva ori si mereu imi lasa amintire acel parfum. Era incitant s-o vad in hainele mele largi ce ii faceau placere.
Intr-una din pauzele noastre relationale am ajuns pe acasa cu o tipa...sincer nu mai stiu cine era si unde am cunoscut-o ideea ce nu mi-a dat liniste luni de zile a fost data nu de faptul ca avusem o perfecta partida de sex cu alta femeie ci...ca dupa toate astea am rugat-o sa isi aleaga un tricou pentru a substitui tinuta office.
Dimineata socul meu a fost major. Aveam langa mine o femeie blonda ce dormea intr-o pozitie identica cu femeia pe care o aveam atatea nopti in brate si paradoxal si-a ales aceeasi bluza.
Au trecut minute bune pana cand s-a trezit si ea. Era o zi de duminica insorita, iar tacerea mea era cu atat mai grea cu cat ea se incapatana sa comunice cu mine. Imi doream sa plece, sa raman singur sa ma gandesc la ce ma doare mai tare...ca mi-am petrecut seara cu alta femeie sau ca aceasta a purtat aceeasi bluza?
In scurt timp am ramas singur si cu greu m-am abtinut sa nu o sun pe posesoarea de drept a acestei bluze. Zile intregi m-am gandit sa ii spun ce s-a intamplat precum un pacatos asteapta spovedania pentru a duce iar o viata linistita si un somn fara de pacate.
Nu am reusit nici pana in ziua de astazi sa-i spun, sunt sigur ca ar durea-o mai mult ca a purtat altcineva bluza ei preferata decat ca mi-am petrecut seara cu alta femeie intr-unul din momentele noastre de despartire.
Tot acum ma intreb de ce noi, muritorii, punem accent pe chestiile minore ale unui gest? De ce la 3 ani dupa aceasta intamplare inca mai am un regret si poate va ramane ani de zile in mintea mea. E o tampenie aparent, o chestie nefondata, o aberatie care cu siguranta poate afecta atat mintea ei cat si a mea.

let's make this moment last

De ani de zile ne vedem de cateva ori pe an, mereu are aceeasi problema si se plange de acelasi lucru : viata ei sentimentala. Ii reprosez de fiecare data aceleasi lucruri, cel mai important, faptul ca nu isi doreste mai mult de la relatiile in care se implica.
Ne-am intins pe canapeaua moale si am lasat muzica sa completeze atmosfera. Nu mai stiu ce am vorbit, am vorbit multe, atat de multe incat am adormit vorbind, trezindu-ma doar a ei aroma de J'Adore. Se trezeste si ea si isi cheama un taxi...vine in 8 min. Ma jucam in parul ei si am intrebat-o la ce se gandeste. “Ma gandeam la tine, la cate tipe ti-au vizitat viata si cate ar fi putut ramane, ma gandeam ca as mai fuma o tigara, dar ma gandeam si la pantofii mei siclam...”. Nu stiu daca ea a adormit in bratele mele sau eu in bratele ei, pentru totul era sub semnul unei alte lumi condusa doar de o melodie ramasa acum pe repeat “Moloko - Time is now“. Ma trezesc cu buzele apropiate de obrazul ei, se trezeste si ea amintindu-si ca a pierdut taxiul. Cei de la companie au sunat-o inapoi, dar telefonul era pe silent, vinovat fiind doar prietenul ei ce o cauta in zadar nestiind ca a pierdut-o de mult.
A chemat inca un taxi si de data asta ne-am impus sa nu mai adormim mai ales ca se luminase. Nu am rugat-o sa ramana pentru ca orice secunda petrecuta mai mult decat cere o vraja poate strica totul. Am condus-o pana la taxi, si coborand pe scari i-am spus: “ultima data cand ai venit la fel a fost…sa nu mai zic ca mi-a fost rau 3 zile gandindu-ma la tine…nu te-am sunat pentru ca asa fac eu, nu gandesc cu inima, ci cu lista de principii”. M-a pupat si a urcat in taxi, iar la lumina zilei am observat cum era imbracata. Putine cuvinte pot descrie, dar pot spune ca nu am gasit la o femeie combinatie mai buna intre bitchy-office outfit. M-am intors pe canapea, am avut tentatia se a-i trimite un sms sa o intreb ceva…daca a ajuns bine, daca mai stiu eu ce…dar am preferat tacerea.
Sunt cateva femei capabile sa imi indulceasca tirania pe care o exercit si asta fara vreo partida de amor, vreo scena din filme sau alte minuni. Prin simpla lor prezenta. Micile gesturi nasc faptele mari, am iubit femei, mi-au cerut sa nu le uit...le-am promis ca nu le uit, dar singura pe care nu am uitat-o a fost cea care nu mi-a cerut-o niciodata.

we should be lovers and not just friends

...diminetile cu soare ma fac sa te iubesc mai mult. Ti-am scris multe randuri si tot mai multe au pierit purtate de vant, pagini rupte in mii de parti precum sufletele noastre. Te astept din totdeauna, adorm cu tine in gand, ma tresc cu tine alaturi in pat. Ma uitam pe geam ca nu mai ploua cum ploua inainte. Acum poate doar dracii generati de un alt barbat te-ar exila in camera mea, si poate eu mi-as cauta loc in bratele tale fara a asculta ca atunci erykah badu, ci ca acum, molly johnson... Acum bate vantul, bate dinspre est, adica din zona ta si nu stiu de ce urmaresc fiecare punga ridicata in aer si mai ales fiecare silueta blonda ascunsa de picaturile de ploaie. Ultima data cand ti-am scris ti-am spus ca ai murit, da...esti moarta si la draq cu reincarnarea asta ca e doar un zvon. De la ultima noastra cearta nu am mai putut sa ma cert cu nimeni. Ramai singura ce dai sens unei dispute. ahh...si sa nu uit de mare, algele ma intreaba de tine, dar si ele au fost luate si duse departe in mare...au murit si ele. Iar tu...tu esti o alga hranita de iubirea mea si omorata de excesele tale. Ma duc sa-mi fac bagajele, maine plec la mare. Pentru tine maine seara o sa sarut o stea si o sa las o bruneta sa-mi faca sex oral in timp ce beau pentru tine acelasi bacardi. Daca maine ploua pana in zori, inseamna ca sunt si lacrimile tale... Cu siguranta vei fii turista din calea mea, asta nu inseamna ca nu esti posesoarea lacrimilor din zori.

Despre tine e vorba, da...despre vara.
Cu dragoste te urasc, acelasi eu!

I won't kiss you goodbye bitter taste that makes me high

...nicotine, nicotine...don't be so bad to me, cause today I'm sad, kiss my lips one more time, after all we're partners in crime! Superba seara asta, e 1:43 dimineata, tocmai m-am intors dupa o plimbare cu masina prin oras. E minunat orasul cand e gol, e chiar placut, te-ai putea obisnui cu el, cu luminile portocalii de la azot trecand repede, lumineaza drumul si raman undeva departe in oglinda...cu linistea de la stop si racoarea diminetii. Nicotine, don't sigh for me, my fire ignites and set you free there's no love without desire, like the smoke from a distant fire. Acelasi ritual obsesiv ca de fiecare data respectat cu strictete, secretul unei plimbari cu masina reusite este muzica. Asta seara totul a fost perfect, muzica s-a potrivit cu starea, cu benzile goale si stropii rataciti de ploaie...mi-a ramas in cap o piesa Musetta - Nicotine (Glen Morrison mix) . Drown in this glass of champagne, bubbles makes me high, it's everything to lose and nothing to gain. Mi-as fi dorit sa fiu la mare, doar ca nu intotdeauna ce iti doresti se si intampla, am primit totusi un mms cu marea "salutari din costinesti". Chiar...oare or fi si tipe care se plimba noaptea cu masina ascultand muzica sau e o chestie pe care o fac baietii? Nicotine, my best friend and ally with you till the day I die... mi-e dor de vara, de noptile cu 28 de grade si greieri, cerul plin de stele si hed kandi pe undeva.

... nicotine, you don't cheat and don't lie, you're my perfect aliby.

the soundtrack of my dreams

...ma poate ucide cu un zambet si ma poate rani cu ochii sai, imi poate ruina credinta cu ale sale minciuni obisnuite si dupa toate acestea, sa-mi dezvaluie doar ceea ce vrea ca eu sa vad. Se ascunde ca un copil, dar este intotdeauna o femeie pentru mine. Ma poate face sa ma indragostesc sau ma poate abandona, imi va cere adevarul dar nicioadata nu ma va crede si va primi tot ce ii ofer atata timp cat este gratuit. Da, fura ca un hot, dar este intotdeauna o femeie pentru mine. Isi poarta singura de grija si poate astepta daca vrea, este oricum inaintea timpului ei. Niciodata nu renunta si niciodata nu se prezinta...doar se razgandeste. Stiu ca imi va promite mai mult decat gradina Edenului, apoi fara resentimente ma va taia si privi cum sangerez, dar scoate din mine tot ce e mai bun si tot ce e mai rau. Pot doar sa dau vina pe mine, pentru ca ea va fi intotdeauna o femeie. Este frecvent draguta si este brusc cruda, face tot ce isi doreste si nu da socoteala nimanui, dar nu poate fi condamndata...si-a castigat locul. Si tot ce va face este sa ma invaluie in umbra, dar va fi intotdeauna o femeie.

human behavior

Sunt o cuta pe cearsaf, un parfum imbibat in perna ta moale. Dar oare asta mi-am dorit? Iti place sa iti indeplinesc orice placere, ochii tai intotdeauna au spus totul, iar buzele tale le doresc mereu pe ale mele, fara a avea nevoie de cuvinte. Iti place sa imi vinzi vorbe dulci cum ca as fi mai bun, poate chiar perfect...dar cu ce m-ar ajuta pe mine daca eu ma retrag absent in noapte? Iti place sa iti fiu amant, nu jumatate, iti place sa iti fiu plapuma nu asternut, iti place sa iti fiu pansament si nu pastila...dar eu vreau sa fiu eu: sa nu te doresc, sa nu ma ascund, sa nu fug, sa nu fac loc nimanui si sa adorm in bratele tale obosite si ale nimanui....

it's been awhile

Frigiderul nu mai ingheata cum ingheta cand eram noi copii. Apa marii nu mai e asa rece si nici brifcor nu mai exista. Dacii crem ca aia in care ne sarutam noi, nu mai vezi. Telefoane publice vezi rar, iar cabine precum acelea in care te sarutam nu mai vezi decat prin Tg.Mures. Pepenii nu mai au gust, rosiile la fel si mai ales femeile nu mai sunt asa sincere cum erai tu.

stop chasing shadows

Iti scriu acum o scrisoare, exact...o scrisoare demodata. Este o arta pierduta acum in vremurile ce le traim, vremuri in care afectiunea se manifesta printr-un "like" pe Facebook, vremuri in care emotiile se exprima printr-un emoticon, iar sentimentele le recunoastem intr-un sms impersonal.
Am o marturistire pe care trebuie sa o fac. Nu te-am placut prea mult la inceput. Erai doar o prezenta oarecare. Miroseai bine insa, de fiecare data, dar nu pareai sa fii prea interesata de mine, lucru pe care desigur, l-am gasit vag insultator. Erai doar tu cu tine impotriva lumii. Ciudat cum unele lucruri nu se schimba niciodata.
Asa ca mi-am vazut de activitatile mele, purtandu-ma prosteste, fara a intelege insa cat de mult o persoana te schimba. Si nu-mi prea amintesc exact momentul in care totul s-a schimbat. Stiu doar ca s-a intamplat.
Un minut am fost impenetrabil. Nimic nu ma putea atinge. In urmatorul, inima imi batea afara din piept si nu mai aveam aer sa respir. Sa te iubesc a fost cel mai profunda, intensa si dureroasa experienta a vietii mele. In fapt, a fost mai mult decat am putut suporta.
Am facut un pact secret sa te protejez de lume. Niciodata nu am realizat ca tocmai eu urma sa te ranesc cel mai mult. Cand privesc in viitor, ceva in mine se rupe, in special pentru ca nu imi imaginez sa vorbesti despre mine fara o urma de mandrie. ...cum ai putea?
Jumatatea ta este un copil in trup de barbat, ii pasa de tot si nimic in acelasi timp. Nobil in gandire, slab in actiuni. Ceva trebuie sa se schimbe.

I bet you'll never remember things I'll never forget

Iti amintesti...cum ne pierdeam in asternuturi ore in sir ferindu-ne de lumina zilei si parca de privirile indecente ale vecinilor din blocul de vizavi? stateai cu ochii inchisi, zambeai si imi raspundeai cu "mhm" la orice te intrebam in timp ce degetele mele urmareau forma trupului tau; te zgariam usor si te gadilam pe fata cu suvitele parului tau. Imi spuneai ca iti place cum te ating si mereu te intimidai cand un fior iti stabatea trupul iar pielea ta capata brusc alta textura... Degetele mele, 10 la numar te-au adorat si te-au iubit, te-au atins, te-au mangaiat si de ce nu, poate uneori te-au ranit in jocul nostru erotic ascuns de lumea dinafara camerei noastre. 5 degete iti alunecau in parul umed dupa dus, iar alte cinci te mangaiau usor incercand sa te trezeasca din motaiala dulce. Imi spuneai ca 5 degete incap perfect in mana ta si mereu radeai de degetul meu mic pentru ca...era exact cat al tau de mic. Cinci degete iti cuprindeau sanul noaptea cand adormeai in bratele mele, 10 degete ti-au cunoscut perfect trupul asemenea unei carti scrise in alfabetul Braile.

Mai tii minte? ...ascultam corinne bailey rae in timp ce degetele mele faceau real fiecare sarut pe care imi placea sa-l simt atingandu-ti buzele umede. 10 degete inseamna chemare, dragoste, mister, pasiune si erotism...eu le-am simtit pe toate. Tu ce-ai simtit?

the only aphrodisiac I need is your voice

...poate ii e mai bine sa stie ca scriu cateodata despre ea sau poate o irita faptul ca niste necunoscuti citesc despre ea. Cu siguranta orice idee de la mine e de rahat si imi va reprosa asta, chiar daca stie ca scriind despre ea imi hranesc dorul si mai ales ma abtin in intentiile mele de a o cauta...

you might miss what you left behind

iubire, sex, sex sau iubire, iubire si sex? Multi nu pot acorda un diagnostic precis stadiului in care se afla relatia lor chiar daca aceasta se desfasoara de o perioada lunga de timp sau se afla abia la inceput. Un verdict final nu poate fi acordat inainte de a trece o anumita perioada de timp. Doar proba timpului poate verifica daca forta irezistibila care impinge doua persoane una in bratele alteia se naste din dragoste, dintr-o simpla atractie fizica sau din multe alte motive demne de luat in seama. Uneori timpul accentueaza si mai mult confuzia. Si de multe ori nici acesta nu poate clarifica cu exactitate sentimentele, poate doar confruntarea cu cele existente anterior.  Sex cu fostul, iubire cu actualul? Sau invers?

Unele relatii, aparent reusite, sunt dominate de impresiile, de iubirea sau de experientele din trecut. Este de ajuns o singura intalnire cu un fost partener pentru ca linistea pe care credea ca a gasit-o sa se spulbere, pentru ca tentatia de a-i strange inca o data trupul in brate sa nu o lase sa mai doarma noaptea. Sa nu-si mai gaseasca linistea langa trupul si sufletul partenerului actual. Sa viseze un alt trup si un alt suflet langa care obisnuia sa se refugieze altadata, sa nu mai simta ca revine la viata decat in momentul in care acestea revin si ele in viata ei. Spune ca il iubeste, insa nu poate rezista mangaierilor, atingerilor si saruturilor fostului, a cedat tentatiei si s-a aventurat in necunoscut, sau mai bine zis in ceea ce a cunoscut candva.

Nu as putea numi “obicei” intalnirile ocazionale sau sexul cu cea iubita odata, insa foarte multe persoane, atat barbati, cat si femei, se ascund intr-o astfel de legatura si nici macar nu o numesc “tradare”. Atata timp cat nu mai exista sentimente, nu se poate numi ca iti inseli partenerul, este doar o senzatie ciudata si tonica, un fel de drog care reconforteaza si alina. Este pur si simplu placut sa faci cunostinta din nou cu un trup care altadata nu-ti ascundea nimic si sa redescoperi din secretele sale. Fiecare stie ce anume ii face placere celuilalt, ce atingeri ii trezesc dorinta, care sunt tabieturile sale in intimitate.

Don't let anybody in. It's a room that's full of nothing

Acum 14 zile m-a sarutat pentru prima data. Acum 14 minute am sarutat-o pentru ultima data. In tot acest timp destinul a sters cu noi pe jos, ne-a facut cunostiinta apoi ne-a zambit malefic si ne-a lasat sa ne luptam cu propriile emotii. Mi-as fi dorit sa ma retrag discret asa cum am facut de fiecare data, sa ies nevazut pe usa din spate asemenea unui hot in noapte, dar pentru prima data dupa mult timp, am fost actorul principal in propria mea piesa si toata lumea s-a asteptat sa-mi spun replica, replica demult uitata. Sa nu crezi un moment ca mi-e usor. Mi-e mai greu decat iti poti imagina, mai complicat decat as putea exprima pentru ca pentru prima data in in 4 ani cineva mi-a zdruncinat lumea - tu. Mi-am dat seama ca prezentul meu perfect este mai dureros decat totalitatea tuturor trairilor ce ma inconjoara. Au trecut mii de secunde de la ultima lacrima varsata si doar cateva zeci de la ultima stearsa.
Cineva spunea ca daca vrei sa inseli lumea, trebuie sa o faci din greu, pentru ca atunci cand e putin, toti se prind. Cam asa mi se pare si mie, ca traim toti, o continua minciuna ce a depasit de mult un nivel normal...ne mintim propriile trairi, sentimente, emotii.
Nimic nu ma termina mai mult decat lacrimile tale, cu atat mai mult cu cat stiu ca eu sunt responsabilul. As vrea sa nu fi fost asa, pentru ca nu mi-e deloc usor...cu fiecare lacrima varsata de tine simt ca ma transform in ceea ce am urat din totdeauna. M-am intrebat asemenea unui mahmur trezit din betie "ce caut eu aici?" si trist este ca n-am avut un raspuns; sunt omul cu 2 demoni intre care se da o lupta, insa paradoxal nu conteaza cine castiga, ci care greseste mai mult. Au fost zile in care ne-am facut ore frumoase si ore amare, de la ura la pasiune, de la repros la zambet, de la apropiere la despartire si la dracu!...dar inca iti simt parfumul

elegantly wasted

...stiu cum eram eu cand tu nu erai.. De cate ori veneai, de atatea ori eram totul. De cate ori ramaneai, de atatea ori credeam ca tu esti totul. De cate ori plecai, de atatea ori eu eram nimic. Si povestea se repeta la infinit, pana cand intr-o buna zi nimeni nu a mai plecat si nimeni nu a mai venit... Ce am fost atunci si cum am fost cand lumea statea pe loc si eu nu stiam de ce ma invart in jurul lumii, cautandu-te pe tine? Nu stiu, nu o sa aflu si vad ca nimeni nu are cea mai mica intentie in a-mi spune